Poarta neagră. Scriitorii și închisoarea

[Prof. Emerit Dr.] Mircea Anghelescu[1], Poarta neagră. Scriitorii și închisoarea, col. Critică & Istorie literară, Ed. Cartea Românească, București, 2013, 251 p.

*

Nils Christie numea închisoarea „un simbol cultural”, p. 5. Disuasiune, p. 5, = descurajare.

Primul capitol e despre temnițe și deținuți la cronicari și în alte documente și începe în p. 15. Mofluzie = faliment, p. 15. Ocna era echivalentul deportării, p. 15, „iar trimiterea la ocnă era o pedeapsă care echivala cu o condamnare la moarte amânată”, p. 15. Pușcăria ca reeducare a apărut în perioada „iluministă”, p. 17.

Unși cu miere, ca să-i mănânce muștele, p. 18. Femeile nășteau în închisoare și acolo își creșteau copiii, p. 18. Temnița tâlharilor de sub Biserică, p. 19. Călugărirea fără voie, p. 21. Cocrișel, p. 22.

Vlad Boțulescu[2] traduce în temniță Viața Sfântului Iosafat, p. 27. Casanova de Seingalt[3], p. 28. Singurătatea închisorii te duce la disperare, p. 30. Petru Cercel și Vlad Boțulescu au citit și tradus în temniță. Boțulescu a fost închis 18 ani, murind în închisoare, p. 31.

Cap. 1 se termină în p. 31. Al doilea începe în p. 33 și se numește Secolul al XIX-lea.

Criță (nume de bărbat, care era șătrar[4]), p. 34.

Temnicerul șef al închisorii de la București judeca singur și cu ușile închise, p. 35. La Mănăstirea Arnota[5] a fost o închisoare politică, p. 40. „iadul ce este în sufletul meu”, p. 46.

„contaminează tema civilă cu o legendă biblică”, p. 48. În loc de o narațiune biblică. După care autorul vorbește despre „mitul biblic al lui Cain”, p. 48. Numai că Scriptura nu e mitologie, nu e fabulație, ci istorie și supra-istorie!

Proclamația de la Izlaz, din 9/21 iunie [1848][6], le enumeră: la punctele 18 și 19 desființarea pedepsei cu bătaia și cu moartea, iar la punctul 20 cere „așezăminte penitențiare, unde să se spele cei criminali de păcatele lor și să iasă îmbunătățiți”, p. 52. „Un ocnaș este obligat să taie 600 kilograme sare pe zi”, p. 54. Cap. al 2-lea s-a terminat în p. 56.

Începe al 3-lea în p. 57, cu titlul complet: Pușcăria politică în secolul al XIXlea și la începutul secolului XX. Mănăstirea Soveja[7] era un loc de exil, p. 62. Hasdeu a fost arestat în iunie 1870 și a fost închis 8 zile la Mănăstirea Văcărești, p. 73.

„Un țăran agitator din Teleorman, arestat în 1899, este ținut în condiții foarte dure de detenție („m-au băgat întro odaie separată, la secret, cu geamurile astupate, la un loc cu cel mai mare hoț de cai, unul Marinache. Hrană aveam un sfert de pâine pe zi și apă. Altceva n-aveam voie. Nici tutun nu ne-au dat”)”, p. 86. Cap. se termină în p. 93.

Partea a doua a cărții începe în p. 95. Despre Slavici scrie între p. 103-118. „Slavici este și el un intelectual cu solide lecturi din clasici și, mai mult decât atât, este un vechi traducător și comentator al lui Dante, cunoscător al Italiei și al artei italiene”, p. 107-108. „Slavici și Arghezi nu aveau multe în comun; au păstrat raporturi civilizate dar nu asidui și în chip explicit ardeleanul era iritat adesea de tipul pe care îl reprezenta mai tânărul său confrate”, p. 115.

Despre Arghezi între p. 119-141. A fost închis la Mănăstirea Văcărești, p. 119. „Poarta neagră” e titlul unui volum al lui Arghezi, p. 119. „Arghezi publică prima sa traducere din Baudelaire în 1904”, p. 123. Iar în 1912, Arghezi prefațează  „prima traducere românească a cărții [Amintiri din casa morților a] lui Dostoievski”, p. 124.

Arghezi mărturisea că „Bucureştiul e oraşul cel mai frumos din câte am văzut și cel mai variat”, p. 126. O mărturie din 1930, cf. n. 1, p. 126.

„să pună o distanță igienică, un cordon sanitar, între el și bolgia gazetarilor de duzină, adevărați simbriași ai condeiului”, p. 128. Bolgia = infernul, cf. http://www.dex.ro/bolgie.

„promiscuitatea gravă a cârdului”, p. 129; „Un ibric soios purtător de barbă, o damigeană cu ochelari”, p. 129; imondice = murdărie, cf. http://www.dex.ro/imondice; „vocea răstită și jupuitoare a domnului director”, p. 132; „dincolo, în firida spitalului, așteaptă să fie ridicate mâine șapte cadavre nude, ronțăite de șobolani”, p. 134.

Cel mai bun capitol i-a fost dedicat lui Arghezi.

În n. 1, p. 139, autorul indică: Bogdan Crețu, Utopia negativă în literatura română, Ed. Cartea Românească, București, 2008[8].

Însă, când Arghezi e întrebat cum s-a simțit în închisoare, la Văcărești, el spune că s-a odihnit acolo, p. 141.

Despre Nicolae D. Cocea[9] începe să scrie din p. 143. „Vanitoși sunt și pușcăriașii. Și, cu toate astea, nimic nu e mai simplu decât să le îngenunchezi vanitatea și să le storci mărturisirile cele mai penibile”, p. 153. „tâlhari mai mărunței, modești deturnători de bani publici, falșificatori ordinari, borfași, pungași de buzunare, cartofori, bețivani, simpli nărăviți în rele, îmi povesteau bietele lor întâmplări cu un lux nesfârșit de amănunte, mă învățau cum se face dintr‑un leu doi sau cum să mergi la sigur în afaceri”, p. 153.

„în 20 de metri cubi de aer erau închiși, în ziua măsurătoarei, șaptesprezece copii”, p. 155. Cocea considera că orașul Craiova era un „oraș de milionari”, p. 155. „Ca și lui Arghezi, [și lui Cocea n.n.] închisoarea i se pare a fi o reproducere în mic a întregii țări”, p. 156.

„borta [gaura[10]] cheii”, p. 158; „Ca la Arghezi, ca la Dickens cu un veac înainte, [și la Cocea n.n.] lumea necunoscută și înspăimântătoare a pușcăriei se ascunde, amenințătoare, în spatele unei porți uriașe”, p. 159; „Mămăligă dimineața. Mămăligă seara. Mămăligă în toate zilele de peste an. Pâine niciodată. Numai mămăligă…”, p. 162.

„Când Gică e liber, e destul să se facă o spargere sau un furt de găini în oraș, ca toți agenții Siguranței să‑l bănuiască pe dânsul”, p. 166. Asta înseamnă să fii un hoț celebru!

Expresie greșită: „banii îi juca în babaroase”, p. 167. Babaros = zar[11]. Iar expresia e: „îi juca la babaroase”, adică la zaruri. Mai nou, cei care nu știu ce înseamnă babaros, folosesc forma de plural a cuvântului în expresia: „i-a dat la babaroase de n-a mai putut”, crezând că babaros e totuna cu tupe sau cu palme peste ceafă.

Bimbașa, p. 168, = comandant militar[12]. Portretul lui Cocea se termină în p. 172. Din p. 173: Mircea Damian și alți pușcăriași. Despre Mircea Damian[13], pseudonimul lui Constantin Mătușa, p. 173. „Am falsificat ordine de serviciu ca să nu plătesc la tren, am furat din când în când câte o pâine, m‑am strecurat în tramvai fără să plătesc”, p. 175. Damian a fost închis la Jilava, p. 181. „Nebunia parcă se zidește în ei, piatră cu piatră”, p. 183. Cap. se termină în p. 190.

Cel dedicat lui Bogza începe în p. 191. Primul la noi judecat pentru pornografie literară a fost Hasdeu, iar al doilea Bogza. Hasdeu cu Micuța[14], pe când Bogza cu volumul de versuri Poemul invectivă (1933)[15], p. 191. „Berilă, unul din cei mai fioroși asasini din câți au cunoscut țara noastră, individul care la Galați a măcelărit într‑o singură noapte șase oameni”, p. 195.

Geo Bogza a făcut pușcărie de două ori pentru același volum de versuri: în 1934 și în 1937, p. 197. Îl chema, de fapt, George Bogza și sta pe „str. Aviator Muntenescu, 31 bis”, p. 200. Discuția despre Bogza se termină în p. 206.

Capitolul dedicat lui Dragoș Protopopescu[16] începe în p. 207. „Domnul Eulampe Sibică s‑a născut în al treizeci și doilea an al vieței sale. Cum? Foarte simplu, ca martir și erou național”, p. 208. „unde oamenii nu pot face treabă fiindcă trebuie să facă dragoste, și unde nu pot face dragoste fiindcă trebuie să facă politică”, p. 209.

Ficu Rubin, p. 210. Cap. lui Dragoș P. se termină în p. 216 și începe cel al lui Zaharia Stancu în p. 217. Se referă la Zile de lagăr[17]. „Mama, blondă, înaltă, cu mijlocul subțire deși suportase atâtea sarcini, cu ochii foarte albaștri și cu părul castaniu, lung până mai jos de șolduri”, p. 221.

„piraților politici”, p. 222; în Zile de lagăr „se află punctul de plecare pentru Desculț[18]”, p. 223; Benchiu, p. 225; colonelul Leoveanu, p. 228; „General Piki Vasiliu”, p. 228; Nicușor Graur, p. 229; cap. despre Stancu se termină în p. 234.

În p. 235 începe secțiunea: Dar literatura?

„Eminescu nu gândește închisoarea în termenii concreți ai suferinței, și nici în cei ai metaforei pascaliene. El vede în cuvântul respectiv mai degrabă o simplă metaforă”, p. 235. Pentru că autorul cere să cunoști efectiv pușcăria și să scrii despre ea.

„Groază de lumină și groază de priviri”, p. 247; a scris cartea, pentru că n-a găsit-o să o citească, p. 25.        Cartea se termină în p. 250. Cuprinsul e în p. 251.

Sinteza Prof. Anghelescu m-a făcut să doresc tot mai mult. Să doresc să cunosc și alte mărturii, de la noi și de pretutindeni, despre viața la închisoare.


[1] Despre autor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Anghelescu.

[2] A se vedea: http://www.bookstore.md/index.php?route=product/manufacturer/product&manufacturer_id=2848.

[3] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Giacomo_Casanova.

[4] Idem: https://dexonline.ro/definitie/șătrar.

[5] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Arnota.

[6] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Proclamația_de_la_Islaz.

[7] Idem: http://ziarullumina.ro/soveja-manastirea-voievodala-a-marii-impacari-1814.html.

[8] Idem: https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/973-23-1920-8/Bogdan-Cretu__Utopia-negativa.html.

[9] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Cocea.

[10] Idem: http://www.dex.ro/bortă.

[11] Idem: http://www.dex.ro/babaros.

[12] Idem: http://www.dex.ro/bimbașa.

[13] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Mircea_Damian.

[14] Idem: https://ro.wikisource.org/wiki/Micuța.

[15] Idem: https://www.goodreads.com/book/show/17282173-poemul-invectiv și https://adevarul.ro/locale/ploiesti/poeziile-pornografice-l-au-trimis-geo-bogza-puscarie-scriitorul-impartit-celula-celebrul-berila-1_563b6bd8f5eaafab2c542ffb/index.html.

[16] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoș_Protopopescu.

[17] Idem: https://www.librarie.net/p/95693/zile-de-lagar.

[18] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Desculț.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *