Lucas 24, 13-35, cf. BYZ
13. Și iată, doi dintre ei[1] erau mergând în aceeași zi într-u[n] sat, fiind depărtat [ca la] 60 de stadii[2] de Ierusalim, [iar] numele aceluia [era] Emmaus [Ἐμμαούς]!
14. Și ei vorbeau unul către altul despre toate acestea care s-au întâmplat.
15. Și a fost, pe când vorbeau ei și se întrebau, și [că] Însuși Iisus [καὶ Αὐτὸς ὁ Ἰησοῦς], apropiindu-Se [ἐγγίσας], mergea împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau ținuți [Οἱ δὲ ὀφθαλμοὶ αὐτῶν ἐκρατοῦντο] [ca] să nu-L cunoască pe El [τοῦ μὴ ἐπιγνῶναι Αὐτόν].
17. Iar [Iisus] a zis către ei: „Ce [sunt] cuvintele acestea, pe care le vorbiți împreună unul către altul mergând și [de ce] sunteți triști?”.
18. Și răspunzând unul, al cărui nume [era] Cleopas [Κλεοπᾶς], a zis către El: „Tu singur pribegești [în] Ierusalim și nu ai cunoscut pe cele care s-au făcut în acesta în zilele acestea?”.
19. Și [Iisus] le-a zis lor: „Care?”. Și ei I-au zis Lui: „Cele despre Iisus Nazoreosul [Τὰ περὶ Ἰησοῦ τοῦ Ναζωραίου], Care a fost om [Ὃς ἐγένετο ἀνὴρ], Profet [Προφήτης], Cel puternic în lucru și [în] cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tot poporul [δυνατὸς ἐν ἔργῳ καὶ λόγῳ ἐναντίον τοῦ Θεοῦ καὶ παντὸς τοῦ λαοῦ];
20. și cum L-au dat pe El arhiereii și stăpânitorii noștri întru judecata morții [εἰς κρίμα θανάτου] și L-au răstignit pe El.
21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel care va răscumpăra pe Israil [Αὐτός ἐστιν ὁ μέλλων λυτροῦσθαι τὸν Ἰσραήλ]. Dar împreună cu toate acestea [Ἀλλά γε σὺν πᾶσιν τούτοις], aceasta [este] cea de a treia zi [care] se face astăzi [τρίτην ταύτην ἡμέραν ἄγει σήμερον], de când acestea s-a[u] făcut[3] [ἀφ᾽ οὗ ταῦτα ἐγένετο].
22. Dar și niște femei dintre noi[4] ne-au uimit pe noi [Αλλὰ καὶ γυναῖκές τινες ἐξ ἡμῶν ἐξέστησαν ἡμᾶς], fiind [dintre cele care au mers] dimineața devreme la mormânt [γενόμεναι ὄρθριαι ἐπὶ τὸ μνημεῖον];
23. și, neaflând trupul Său [καὶ μὴ εὑροῦσαι τὸ σῶμα Αὐτοῦ], au venit[5] zicând [ἦλθον λέγουσαι] [că] și vedere a Îngerilor[6] să fi văzut [καὶ ὀπτασίαν Ἀγγέλων ἑωρακέναι] [au văzut], [femei] care zic [despre] El a fi viu [οἳ λέγουσιν Αὐτὸν ζῇν] [că este viu].
24. Și au mers unii [dintre] cei împreună cu noi la mormânt și au aflat așa precum și femeile au zis, dar pe El nu L-au văzut [Αὐτὸν δὲ οὐκ εἶδον]”.
25. Și El a zis către ei: „O [Ὦ], cei fără de înțelegere [ἀνόητοι] și cei înceți [cu] inima [la] a crede [καὶ βραδεῖς τῇ καρδίᾳ τοῦ πιστεύειν] în toate [cele] pe care le-au zis Profeții [ἐπὶ πᾶσιν οἷς ἐλάλησαν οἱ Προφῆται]!
26. [Oare] nu acestea se cuvenea să pătimească Hristos [οὐχὶ ταῦτα ἔδει παθεῖν τὸν Χριστόν] și să intre întru slava Sa [καὶ εἰσελθεῖν εἰς τὴν δόξαν Αὐτοῦ]?”.
27. Și [Καὶ], începând de la Moisis și de la toți Profeții [ἀρξάμενος ἀπὸ Μωσέως καὶ ἀπὸ πάντων τῶν προφητῶν], le tălmăcea lor [διηρμήνευεν αὐτοῖς], în toate Scripturile [ἐν πάσαις ταῖς Γραφαῖς][7], cele despre Sine [τὰ περὶ Ἑαυτοῦ][8].
28. Și s-au apropiat înspre [de] satul [spre] care mergeau [Καὶ ἤγγισαν εἰς τὴν κώμην οὗ ἐπορεύοντο], iar El Se făcea ca și cum a[r] merge [mai] departe [καὶ Αὐτὸς προσεποιεῖτο πορρωτέρω πορεύεσθαι][9].
29. Și L-au silit pe El [Καὶ παρεβιάσαντο Αὐτόν], zicând: „Rămâi împreună cu noi [Μεῖνον μεθ᾽ ἡμῶν], că[ci] spre seară este [ὅτι πρὸς ἑσπέραν ἐστίν] și s-a plecat ziua [καὶ κέκλικεν ἡ ἡμέρα][10]!”. Și [Iisus] a intrat [ca] să rămână împreună cu ei [Καὶ εἰσῆλθεν τοῦ μεῖναι σὺν αὐτοῖς].
30. Și a fost, când să șadă [a șezut] El împreună cu ei, [că] luând pâinea a binecuvântat [λαβὼν τὸν ἄρτον εὐλόγησεν] și [καὶ], frângând [κλάσας], le dădea lor [ἐπεδίδου αὐτοῖς].
31. Iar lor li s-au deschis ochii [Αὐτῶν δὲ διηνοίχθησαν οἱ ὀφθαλμοί] și L-au cunoscut pe El [καὶ ἐπέγνωσαν Αὐτόν], dar El S-a făcut nevăzut de la ei [καὶ Αὐτὸς ἄφαντος ἐγένετο ἀπ᾽ αὐτῶν].
32. Și au zis unul către altul: „[Oare] nu era arzând inima noastră în[tru] noi [Οὐχὶ ἡ καρδία ἡμῶν καιομένη ἦν ἐν ἡμῖν], când ne grăia nouă pe cale [ὡς ἐλάλει ἡμῖν ἐν τῇ ὁδῷ] și când ne deschidea[11] nouă Scripturile [καὶ ὡς διήνοιγεν ἡμῖν τὰς Γραφάς]?”.
33. Și, ridicându-se [întru] acel ceas[12], s-au întors întru Ierusalim și i-au aflat adunați împreună pe cei 11[13] și pe cei împreună cu ei[14],
34. zicând că „Domnul a înviat cu adevărat [Ἠγέρθη ὁ Κύριος ὄντως] și S-a arătat lui Simon [καὶ ὤφθη Σίμωνι]”.
35. Și ei[15] povesteau cele de pe cale [Καὶ αὐτοὶ ἐξηγοῦντο τὰ ἐν τῇ ὁδῷ] și cum S-a făcut cunoscut lor în[tru] frângerea pâinii [καὶ ὡς ἐγνώσθη αὐτοῖς ἐν τῇ κλάσει τοῦ ἄρτου].
[1] Dintre Ucenicii Domnului.
[2] Un stadiu avea 190 de metri, cf. Friberg Greek Lexicon. Iar 60 de stadii era o distanță de 11.400 de metri, adică de 11, 4 km.
[3] De când acestea s-au petrecut, de când ele au avut loc.
[4] Care fac parte din grupul Ucenicilor Domnului.
[5] De la mormânt. S-au întors la noi de la mormânt.
[6] O vedere extatică.
[7] În toate cărțile Scripturii.
[8] Locurile profetice care vorbeau despre El și despre lucrarea Lui în lume.
[9] Domnul da de înțeles celor doi că vrea să meargă mai departe.
[10] S-a plecat ziua spre noapte.
[11] Căci orice înțelegere duhovnicească a Scripturii e o deschidere a tainei ei.
[12] De la masă.
[13] Apostoli.
[14] Și pe ceilalți Ucenici ai Domnului.
[15] Cei doi Ucenici întorși de la Emmaus, adică Sfinții Lucas și Cleopas.
Iată că e nevoie ca Mântuitorul să la tâlcuiască Scripturile, iată că nu era de ajuns să le cunoască și să le citească singuri. Profețiile nu se înțelegeau și nu se înțeleg „de la sine”, luând Biblia în mână și citind-o, ci numai dacă te luminează Hristos să înțelegi adâncul lor de taină. Iar dacă a fost nevoie de interpretare scripturală a lui Hristos, înseamnă că un singur înțeles e corect, nu o mie de înțelesuri, după cum îl taie pe fiecare capul. Și, mai ales, Scripturile înțelese corect fac să ardă inima de dor în noi dar nu ni-L arată pe Hristos Cel Viu până nu ne împărtășim cu El în Sfintele Taine. Doamne ajută, Părinte Dorin, mulțumim mult, binecuvântați!
Vă mulțumesc mult, Părinte Ovidiu! Dumnezeu să ne întărească pururea! Vă doresc numai bine!
Ce frumos spus că „ne deschidea nouă Scripturile”! Și explicația sfinției voastre: „Căci orice înțelegere duhovnicească a Scripturii e o deschidere a tainei ei.” Ca să vin în completarea a ce ați spus sfinția voastră și a ceea ce spunea mai sus și Părintele Ovidiu: nu deschidem Scriptura atunci când deschidem cartea, ci doar atunci când o înțelegem duhovnicește o deschidem. Mulți zic că ei o deschid și o citesc adesea, dar de fapt ea e închisă pentru ei, de fapt n-au ajuns să o deschidă niciodată, doar își fac iluzii că o deschid. Vai, ce înșelare, ce mințire de sine! Binecuvântați, Părinte sfințite! Post sfânt și binecuvântat să vă dăruiască Domnul Dumnezeul nostru!
Vă mulțumesc mult, Domnule Andrei, pentru precizări! E adevărat ce spuneți! Dumnezeu să vă bucure și să vă întărească pururea!