36. Iar acestea vorbind ei, Însuși Iisus a stat în mijlocul lor și zice [le-a zis] lor: „Pace vouă [Εἰρήνη ὑμῖν]!”.

37. Iar [ei], înspăimântându-se [πτοηθέντες] și înfricoșați făcându-se [καὶ ἔμφοβοι γενόμενοι], le părea a vedea un duh [ἐδόκουν πνεῦμα θεωρεῖν].

38. Și [Iisus] le-a zis lor: „De ce sunteți tulburați [Τί τεταραγμένοι ἐστέ] și pentru ce gândurile [acestea] se ridică în inimile voastre [καὶ διὰ τί διαλογισμοὶ ἀναβαίνουσιν ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν]?

39. Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Însumi Eu sunt! Pipăiți-Mă și vedeți, că duhul carne și oase nu are, precum [Mă] vedeți pe Mine având!”.

40. Și acestea zicând, le-a arătat lor mâinile și picioarele [Sale].

41. Și încă necrezând ei de bucurie și minunându-se [Ἔτι δὲ ἀπιστούντων αὐτῶν ἀπὸ τῆς χαρᾶς καὶ θαυμαζόντων], [Iisus] le-a zis lor: „Aveți ceva de mâncare aici?”.

42. Iar ei I-au dat Lui [Οἱ δὲ ἐπέδωκαν Αὐτῷ] o parte de pește fript [ἰχθύος ὀπτοῦ μέρος] și dintr-un fagure de miere de albine [καὶ ἀπὸ μελισσίου κηρίου].

43. Și, luând [acestea], [Iisus] a mâncat înaintea lor[1].

44. Iar [Iisus] le-a zis lor: „Acestea [sunt] cuvintele, pe care le-am grăit către voi încă fiind împreună cu voi, că se cuvine [se cuvenea] să se împlinească toate [cele] care au fost scrise [ὅτι δεῖ πληρωθῆναι πάντα τὰ γεγραμμένα] în legea lui Moisis [ἐν τῷ νόμῳ Μωσέως] și [în] Profeți [καὶ Προφήταις] și [în] Psalmi despre Mine [καὶ Ψαλμοῖς περὶ Ἐμοῦ]”.

45. Atunci le-a deschis lor mintea [Τότε διήνοιξεν αὐτῶν τὸν νοῦν], [pentru] a înțelege Scripturile [τοῦ συνιέναι τὰς Γραφάς]!

46. Și le-a zis lor că „Așa a fost scris și așa se cuvenea să pătimească Hristos și să învie din morți a treia zi

47. și să se propovăduiască [καὶ κηρυχθῆναι] în[tru] numele Său [ἐπὶ τῷ ὀνόματι Αὐτοῦ] pocăința și iertarea păcatelor întru toate neamurile [μετάνοιαν καὶ ἄφεσιν ἁμαρτιῶν εἰς πάντα τὰ ἔθνη], începând de la Ierusalim [ἀρξάμενον ἀπὸ Ἱερουσαλήμ].

48. Iar voi sunteți martorii acestora[2].

49. Și iată, Eu trimit făgăduința Tatălui Meu în[tru] voi [Ἐγὼ ἀποστέλλω τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός Μου ἐφ᾽ ὑμᾶς]! Iar voi ședeți în cetatea Ierusalimului [ὑμεῖς δὲ καθίσατε ἐν τῇ πόλει Ἱερουσαλήμ], până ce aveți să vă îmbrăcați [cu] putere dintru înălțime[3] [ἕως οὗ ἐνδύσησθε δύναμιν ἐξ ὕψους]!”.

50. Și [Iisus] i-a scos pe ei afară, până întru Bitania și, ridicându-Și mâinile Sale, i-a binecuvântat pe ei.

51. Și a fost [Καὶ ἐγένετο], când i-a binecuvântat El pe ei [ἐν τῷ εὐλογεῖν Αὐτὸν αὐτούς], [că] S-a depărtat de ei [διέστη ἀπ᾽ αὐτῶν] și Se înălța întru cer [καὶ ἀνεφέρετο εἰς τὸν οὐρανόν] .

52. Iar ei [Καὶ αὐτοὶ], închinându-I-se Lui [προσκυνήσαντες Αὐτόν], s-au întors întru Ierusalim cu bucurie mare [ὑπέστρεψαν εἰς Ἱερουσαλὴμ μετὰ χαρᾶς μεγάλης]

53. și erau pururea în[tru] templu [καὶ ἦσαν διὰ παντὸς ἐν τῷ ἱερῷ], lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu [αἰνοῦντες καὶ εὐλογοῦντες τὸν Θεόν]. Amin [Ἀμήν].


[1] A Sfinților Săi Apostoli și Ucenici.

[2] Martorii celor făcute și spuse de Domnul pentru toate neamurile care vor crede întru El.

[3] Dintru înălțimea lui Dumnezeu.