[Acad. Prof. Dr.] Emilian Popescu, Studii de istorie și de spiritualitate creștină, vol. III, Ed. Academiei Române și Ed. Basilica, București, 2018, 702 p.

*

Cuvântul înainte al autorului, p. 5-9; „îmi exprim adânca recunoștință…care au acceptat să subvenționeze cheltuielile de tipărire ale acestui volum”, p. 9. Abrevierile: p. 10-12. Primul articol începe în p. 13: Creștinismul în Dobrogea antică, de la origini până în secolul al VII-lea. Din nou în polemică cu Nelu Zugravu, pe care îl citează în n. 8, p. 17.

Calendarul gotic amintește de Sfinții Apostoli Andreas și Filippos ca evanghelizatori ai părților românești, p. 20. Atașat la Biblia lui Ulfila[1], p. 21. Martirologiul roman a fost definitivat în 1584, p. 22. Martirologiile occidentale care vorbesc despre propovăduirea Sfântului Apostol Andreas în Scythia, p. 22.

Martirologiul lui Adon vorbește despre prezența Sfântului Apostol Filippos în Scythia, p. 23. Publicat la Paris, în 1984, cf. Idem, p. 23, n. 21.

E citat Dr. Florea Duță (teza lui e din 1998[2]) în p. 61, n. 101. Aegysus = Tulcea, Salsovia = Mahmudia, Halmyris = Murighiol, Dionysopolis = Balcic, Callatis = Mangalia, Histria și Constantianae = Capul Dolojman[3], p. 63.

În p. 79, n. 134, autorul amintește de articolul lui McGuckin de aici[4]. Care conține mărturisirea teopasită între p. 247-255.

Sfântul Teotimos al Tomisului[5] avea părul lung și o viață ascetică, p. 105. „oameni zeloși în munca apostolică”, p. 105. Sfântul Ioannis Damaschinos, Sacra Parallela[6], în PG 96, cf. p. 107, n. 186.

În p. 108, n. 191: Dom Germain Morin, Le témoignage de Jean de Tomis sur les hérésies de Nestorius et d’Eutychès, în Journal of Theological Studies, VII (1905), p. 74-79.

Iar conform articolului de aici[7], „în 1962 s-au publicat noi fragmente din opera lui Ioan al Tomisului: De duobus haeresibus Nestorianorum et Eutychianistorum, în Migne, P.L., Supplementum accurante Adalberto Hamann, vol. II[8], Paris, 1962, col. 1584-1586.

Papa Virgilius[9], la Constantinopol, a condamnat cele Trei Capitole la 11 aprilie 548, p. 112.

Autorul consideră că Sfântul Ioannes Cassianus[10] a trăit la Marsilia circa 25 de ani, p. 115. Aici[11] ni se vorbește de 20 de ani. Pentru că a venit pe la 415 în Marsilia și a adormit pe la 435.

Demetrios din Callatis (sec. 3 în. d. Hr.) era istoric și geograf, Heraclide Lembos (sec. 2 în. d. Hr.) era gramatic, biograf și istoric al gândirii, Istros era istoric literar, Tales era retor, p. 116.

În învățământul din vremea Sfântului Ioannes Cassianus „memorarea…era o constantă a învățământului și cineva trecea ca om ales dacă era în stare să reproducă în diverse ocazii pasaje întregi din autorii clasici”, p. 116. Problema e că memorarea e și constanta învățământului de astăzi, când astăzi problema numărul unu ar trebui să fie arhivarea datelor. Eu cred că, mai degrabă, trebuie să știm unde să ne ducem, care sunt sursele la care trebuie să apelăm, decât să le știm pe de rost pe toate. Da, există lucruri pe care trebuie să le știi pe de rost! Dar nu trebuie să învățăm poeme, texte, predici pe de rost, când le avem la îndemână și le putem accesa atât de repede. Memoria ar trebuie rodată pe arhivă, pe unde sunt cărțile de care avem nevoie și nu pe memorare.

Sora Sfântului Ioannes Cassianus a rămas la Betleem, într-o Mănăstire de Maici, p. 119.

Prietenia „nu ia naștere din interese [meschine n.n.], ci din asemănarea de virtuți. Prietenia se strică atunci când ea nu este hrănită de o virtute egală de amândouă părțile, ci numai de dorința unuia singur”, p. 126.

Sfântul Dionysius Exiguus[12], p. 128-134. S-a născut pe la 470 și a adormit pe la 544, având 73 sau 74 de ani[13]. Autorul ne spune că „s-a născut în Scythia Minor între anii 460-470 și a murit în Italia, la Vivarium[14], pe la 545-550, p. 128. Tablele lui pascale[15].

Sfântul Dionysius Exiguus i-a scris Episcopului Petrus al Tomisului, mulțumindu-i pentru educația duhovnicească pe care i-a dăruit-o, p. 129. El autentifică faptul că s-a născut și a fost botezat în Scythia și că existau Monahi duhovnicești în părțile noastre, p. 129. Sfântul Dionysius a predat Dialectica la Vivarium, în Calabria, în sudul Italiei, p. 130, și el a tradus Despre crearea omului a Sfântului Grigorios al Nissisului, două scrisori ale Sfântului Chirillos al Alexandriei către Successus, scrisoarea sinodală din 430 a Sfântului Chirillos al Alexandriei către Nestorios, Patriarhul Constantinopolului, cel condamnat ca eretic, și tomosul Sfântului Proclos al Constantinopolului către armeni, p. 130. Episcopii din Armenia îi ceruseră Sfântului Proclos[16] o lucrare teologică împotriva ereticilor, mai cu seamă împotriva lui Teodoros al Mopsuestiei[17], condamnat și el ca eretic.

Sfântul Dionysius Exiguus a scris și Viața Sfântului Pahomios cel Mare[18], Descoperirea capului Sfântului Ioannis Botezătorul, Pocăința Sfintei Taisia, p. 131-132. Lucrările sale referitoare la cronologie, p. 132. Tabela pascală a alcătuit-o prin anii 525-526, cu începere de la nașterea Domnului, p. 132.

Autorul consideră că este a lui și Exempla Sanctorum Patrum, p. 132-133. E publicată în Corpus Christianorum, Series Latina, volumul 85 (Scriptores Illyrici minores), Brepols, 1972, 328 p.[19].

Joannes Maxentius[20], p. 134-135, este teologul dominant al secolului al 6-lea, p. 135.

Novatianus[21] a fost excomunicat de Sfântul Papă Cornelius[22], p. 146. Evsevios al Cezareei[23], istoricul bisericesc, îl prezintă pe Novatianus „ca pe unul care a furat darul preoției și al episcopiei”, p. 146-147.

Ereticul Evnomios [Εὐνόμιος][24] era apreciat de contemporanii săi pentru „darul de a vorbi logic, clar și convingător, [și] de aceea s-a bucurat de succes”, p. 150-151. Arianul Auxentius al Milanului[25] a scris o biografie a lui Wulfila[26], p. 153, care și acesta a fost arian[27]. Și ne-a spus despre el că predica în latină, greacă și gotică, p. 153.

Și primul studiu al cărții se termină în p. 157. Din p. 158 începe Cultura în Dobrogea antică, de la origini până în secolul al VII-lea.


[1] A se vedea: http://www.wulfila.be/gothic/browse/.

[2] Idem: https://www.worldcat.org/title/theologiens-scythes-de-440-a-553-la-formule-theoanthropopaschite-theosarkopaschite/oclc/490471296/editions.

[3] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Capul_Doloșman.

[4] Idem: https://www.cambridge.org/core/journals/journal-of-ecclesiastical-history/article/theopaschite-confession-text-and-historical-context-a-study-in-the-cyrilline-reinterpretation-of-chalcedon/11654F25F3800C16AFE2BE1B6CF3FE2D.

[5] Idem: https://ro.orthodoxwiki.org/Teotim_I_al_Tomisului.

[6] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Sacra_Parallela.

[7] Idem: http://www.marianagurza.ro/blog/2014/09/07/nestor-vornicescu-“prolegomene-la-istoria-straveche-a-literaturii-noastre”/.

[8] Idem: https://www.worldcat.org/title/patrologiae-cursus-completus-series-latina-supplementum-accurante-adalberto-hamman-ordinis-fratrum-minorum-vol-ii/oclc/489905679.

[9] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Vigiliu.

[10] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/John_Cassian.

[11] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marsilia.

[12] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Dionysius_Exiguus. [13] Ibidem.

[14] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Vivarium_(monastery).

[15] Idem: https://web.archive.org/web/20060109025617/http://hbar.phys.msu.su/gorm/chrono/paschata.htm.

[16] Idem: https://ro.orthodoxwiki.org/Proclu_al_Constantinopolului.

[17] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Theodore_of_Mopsuestia.

[18] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Pachomius_the_Great.

[19] Cf. https://books.google.ro/books/about/Exempla_sanctorum_patrum.html?id=RLFnjgEACAAJ&redir_esc=y.

[20] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Joannes_Maxentius.

[21] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Novatian.

[22] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Cornelius.

[23] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_din_Cezareea.

[24] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Eunomius_of_Cyzicus.

[25] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Auxentius_of_Milan.

[26] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Wulfila.

[27] Idem: https://ro.orthodoxwiki.org/Ulfila.

Did you like this? Share it: