Schimbarea la față. Cele mai frumoase predici, volum îngrij. de Marius Vasileanu, Ed. Lumea credinței, București, 2018, 142 p.

*

Arhim. Sofian Boghiu: credea că lumina dumnezeiască a fost „revărsată în mod vizibil asupra lumii noastre pământești”, p. 15. Asta după ce a afirmat că ea este „lumina slavei dumnezeiești”, p. 14. Însă dacă lumina dumnezeiască e necreată și nevăzută cu ochii trupești, cum să fie vizibilă pentru ochii trupești? Căci pe Tabor Sfinții Apostoli au văzut în mod extatic slava Lui și nu cu ochii fizici.

Arhim. Benedict Ghiuș: prin transfigurarea Sa pe Tabor, Domnul a vrut să dea Ucenicilor Săi „o dovadă decisivă”, p. 42, a dumnezeirii Sale.

„De la înălțimea Sa de Atotțiitor (se referă la fresca Pantocrator din Biserică n.n.), Hristos, Cel de-a pururi viu, ne învăluie în adevăr și ne străbate pe toți cu privirea Lui, cu dragostea Lui, cu energiile Duhului Său, cu chemarea Lui severă”, p. 44.

Pr. Vasile Gordon: folosește expresia „lumină taborică”, p. 55, care nu are niciun sens. Pentru că lumina dumnezeiască nu e „a Taborului”, ca să fie „taborică”, ci a fost văzută și pe Tabor în mod extatic, după cum poate fi văzută oriunde în mod extatic. Pentru că e lumina care izvorăște din Dumnezeu și oriunde ai vedea-o, ea nu e „a locului” unde o vezi, ci e a Lui. Și e veșnică și necreată și se vede doar mistic, duhovnicește, cu ochii inimii și nu cu ochii trupești.

Arhim. Cleopa Ilie: vorbește despre revelarea Domnului de pe Tabor ca despre „o vedenie”, p. 61. Și așa a și fost: o mare și negrăită vedere dumnezeiască!

Și Domnul S-a urcat pe Tabor, pentru că profețise prin Sfântul David despre acest lucru, p. 62. Și s-au arătat Sfinții Iliu și Moisis pentru ca să le arate că El nu este unul dintre ei, ci El este Dumnezeul lor, p. 62.

„Trebuie să mergem de la Tabor la Golgota, să primim paharul Domnului”, p. 67.

Arhim. Ioan Iovan: vorbește despre „vizibilitatea” Treimii, p. 82, fără să explice ce înseamnă asta. Căci una e să spui că pe Tabor sau la Mamvri au fost vederi extatice și alta e să spui nebunia că au fost „vederi fizice”. Fraza lui e aceasta: „Rare sunt momentele în care Sfânta Treime apare vizibilă”, p. 82.

Și el folosește sintagma neavenită „lumina taborică”, p. 85.

Pr. Boris Răduleanu spune inepția: „au putut ei vedea cu ochii lor trupești lumina necreată a dumnezeirii”, p. 92. Păi dacă e necreată și, pe cale de consecință, e nevăzută cu ochii fizici, cum să o vadă ochii trupului, care sunt creați?

În p. 93 pune pe picior de egalitate experiența extatică a Sfântului Serafim din Sarov cu pseudo experiența spirituală a lui Sundar Singh[1], care a fost anglican.

ÎPS Teofan Savu (n. în 1959, Monah din 1985): „taina Taborului…[este] viața creștinului în Hristos”, p. 103.

Pr. Ștefan Slevoacă: „Evanghelia Domnului…[este] pâine a adevărului”, p. 112.

Arhim. Vasile Vasilache: „Lumina lui Hristos nu omoară, ci dă viață”, p. 125.

Pr. Constantin Voicescu: De ce să scrii slavă (p. 130, 135, 136, 137) și har (p. 132) cu litere mari? Din p. 135 a luat Pr. Gordon ideea cu Icoana Taborului cu Cruce. Despre care a vorbit în p. 51 a cărții. Iar suirea pe Tabor, din p. 56, a luat-o din p. 139 a Părintelui Voicescu, socrul său. Unde acesta spune: „Biserica este un altar, biserica este un Tabor, iar noi, iubiții mei, venind la biserică, ne înălțăm, suim pe Tabor”, p. 139.

Tocmai de aceea, predicatorii ar trebui să își scrie predicile mai înainte, ca să vedem cât au muncit…sau, după ce predică, când le publică în volum, să ne spună în mod cinstit sursele folosite. Că nu e deloc „teologic” să furi idei de la alții, ca să arăți bine în predică.


[1] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Sadhu_Sundar_Singh.

Did you like this? Share it: