Epistola către Evrei, cap. 10, cf. BYZ
1. Căci legea, având umbra bunurilor celor viitoare, nu [este] aceasta chipul lucrurilor [τὴν εἰκόνα τῶν πραγμάτων], [căci cu] aceste jertfe, care se aduc neîncetat pe an, niciodată nu pot [poate] să îi desăvârșească pe cei care se apropie.
2. Căci altfel nu a[r fi] încetat aducându-se [să se aducă][1], pentru [că] încă nicio conștiință a păcatelor [nu] a[r mai] avea cei care [le] slujesc [διὰ τὸ μηδεμίαν ἔχειν ἔτι συνείδησιν ἁμαρτιῶν τοὺς λατρεύοντας], o dată curățindu-se[2]?
3. Ci, prin ele[3], amintirea păcatelor[4] [se face] peste an.
4. Căci [este cu] neputință [ca] sângele taurilor și al țapilor a ridica păcatele[5].
5. Pentru aceea, intrând întru lume, zice: „Jertfă și prinos nu ai voit, dar trup Mi-ai întemeiat Mie.
6. Arderi de tot și [jertfă] pentru păcat nu ai binevoit.
7. Atunci am zis: «Iată, vin – în sulul cărții s-a scris despre Mine – să fac, Dumnezeu[le], voia Ta!»”.
8. Mai sus zicând că „Jertfă și prinos și arderi de tot și [jertfă] pentru păcat nu ai voit, nici ai binevoit” – care după lege se aduc –
9. [și] atunci a zis: „Iată, vin să fac, Dumnezeu[le], voia Ta!”. [Iar astfel] o desființează pe cea dintâi, ca să o întemeieze pe cea de a doua[6].
10. În[tru] care voie[7] suntem sfințiți [Ἐν ᾧ θελήματι ἡγιασμένοι ἐσμέν], cei [mântuiți] prin prinosul trupului lui Iisus Hristos [οἱ διὰ τῆς προσφορᾶς τοῦ σώματος Ἰησοῦ Χριστοῦ], o dată pentru totdeauna[8].
11. Și tot preotul a stat peste zi slujind și aceleași jertfe aducând [a adus] de multe ori, care niciodată [nu] pot să șteargă păcatele.
12. Dar El, o jertfă aducând pentru păcate[9] pentru totdeauna [μίαν ὑπὲρ ἁμαρτιῶν προσενέγκας θυσίαν εἰς τὸ διηνεκές], a șezut în dreapta lui Dumnezeu,
13. de acum înainte așteptând până are să pună pe vrăjmașii Săi scăunel picioarelor Sale.
14. Căci[10] [cu] un prinos[11] a desăvârșit întru veac pe cei care se sfințesc.
15. Și [aceasta] ne mărturisește nouă și Duhul Cel Sfânt. Căci, după ce a zis mai înainte:
16. „Aceasta [este] făgăduința pe care o voi rândui cu ei după zilele acelea – zice Domnul – dând legile Mele în inimile lor și în cugetele lor le voi scrie pe ele.
17. Și de păcatele lor și de fărădelegile lor nu am să-Mi mai aduc încă aminte”.
18. Iar unde [este] iertarea [pentru] acestea, nu mai [este] prinosul pentru păcat.
19. Așadar, având, fraților, îndrăzneală întru intrarea Sfintelor [παρρησίαν εἰς τὴν εἴσοδον τῶν Ἁγίων], în sângele lui Iisus [ἐν τῷ αἵματι Ἰησοῦ],
20. Care ne-a deschis nouă calea cea nouă și vie, prin catapet[e]asmă, care este trupul Său,
21. și Preotul Cel mare în casa lui Dumnezeu,
22. să ne apropiem cu inimă adevărată [προσερχώμεθα μετὰ ἀληθινῆς καρδίας][12], în[tru] plinătatea credinței [ἐν πληροφορίᾳ πίστεως], curățindu-ne inimile de conștiința cea rea [ἐρραντισμένοι τὰς καρδίας ἀπὸ συνειδήσεως πονηρᾶς][13] și spălându-ne trupul [cu] apa cea curată [καὶ λελουμένοι τὸ σῶμα ὕδατι καθαρῷ][14]!
23. Să ținem mărturisirea nădejdii cea neclintită [τὴν ὁμολογίαν τῆς ἐλπίδος ἀκλινη], căci credincios [este] Cel care a făgăduit!
24. Și să ne vedem unul pe altul întru încurajarea dragostei și a faptelor celor bune,
25. nepărăsind adunarea lor, precum [este] obiceiul unora [καθὼς ἔθος τισίν], ci îndemnând, și [aceasta cu] atât mai mult, [cu] cât vedeți apropiindu-se ziua[15].
26. Căci [γὰρ], de bunăvoie păcătuind noi [ἑκουσίως ἁμαρτανόντων ἡμῶν] după să luăm [ce am luat] cunoaștererea adevărului [μετὰ τὸ λαβεῖν τὴν ἐπίγνωσιν τῆς ἀληθείας], nu mai rămâne jertfă pentru păcate [οὐκέτι περὶ ἁμαρτιῶν ἀπολείπεται θυσία],
27. ci înfricoșătoare [este] așteptarea oarecare a judecății [φοβερὰ δέ τις ἐκδοχὴ κρίσεως][16] și râvna focului care va mistui pe cei potrivnici [καὶ πυρὸς ζῆλος ἐσθίειν μέλλοντος τοὺς ὑπεναντίους][17].
28. Lepădând [dacă leapădă] cineva legea lui Moisis, fără de îndurări, pe [baza a] două sau trei mărturii, [acesta] moare.
29. [Cu] cât mai mult socotiți [a fi mai] rea pedepsirea [de care] se va învrednici cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și sângele făgăduinței celei noi [ne]socotind [καὶ τὸ αἷμα τῆς διαθήκης κοινὸν ἡγησάμενος], în[tru] care a fost sfințit [ἐν ᾧ ἡγιάσθη], și Duhul harului ocărând [καὶ τὸ Πνεῦμα τῆς χάριτος ἐνυβρίσας]?
30. Căci L-am cunoscut pe Cel care a zis: „«A mea [este] răzbunarea, Eu voi răsplăti!» – zice Domnul – și iarăși: «Domnul va judeca pe poporul Său»”.
31. [Iar] înfricoșător [este] să cazi [φοβερὸν τὸ ἐμπεσεῖν] întru mâinile Dumnezeului Celui viu [εἰς χεῖρας Θεοῦ Ζῶντος][!]
32. Și aduceți-vă aminte de zilele cele de mai înainte, întru care, luminându-vă[18], ați răbdat lupta cea multă a patimilor [πολλὴν ἄθλησιν ὑπεμείνατε παθημάτων][19]!
33. Pe de o parte aceasta: [cu] ocări și [cu] necazuri arătându-vă în văzul lumii [ὀνειδισμοῖς τε καὶ θλίψεσιν θεατριζόμενοι][20], iar [pe de altă parte] aceasta: părtași făcându-vă celor care trăiesc așa [κοινωνοὶ τῶν οὕτως ἀναστρεφομένων γενηθέντες].
34. Căci și [cu] legăturile[21] mele ați compătimit și jefuirea averilor voastre cu bucurie ați primit, cunoscând a avea [că aveți] voi înșivă avere mai bună în ceruri [κρείττονα ὕπαρξιν ἐν οὐρανοῖς] și stătătoare [καὶ μένουσαν][22].
35. Așadar, să nu lepădați îndrăzneala voastră[23], care are mare răsplată[24].
36. Căci aveți nevoia răbdării, ca, făcând voia lui Dumnezeu, să primiți făgăduința[25].
37. Căci [nu] mai departe [Ἔτι γὰρ], [ci] în doar puțin timp [μικρὸν ὅσον ὅσον], „Cel care vine va veni și nu va întârzia”.
38. Iar „cel Drept din credință va trăi [Ὁ δὲ Δίκαιος ἐκ πίστεως ζήσεται]. Și [καὶ], dacă are să se tragă înapoi [ἐὰν ὑποστείληται][26], nu binevoiește sufletul Meu în[tru] el”.
39. Iar noi nu suntem ai sfielii întru pierire [ὑποστολῆς εἰς ἀπώλειαν], ci ai credinței întru păstrarea[27] sufletului [ἀλλὰ πίστεως εἰς περιποίησιν ψυχῆς].
[1] Aceste jertfe.
[2] De păcate.
[3] Prin jertfe.
[4] Se permanentizează conștientizarea păcatelor.
[5] A ridica păcatele oamenilor.
[6] Desființează prima făgăduință pentru a o întemeia pe a doua.
[7] Întru voia lui Dumnezeu.
[8] Căci El S-a adus prinos de jertfă pe Cruce, o dată pentru totdeauna, pentru noi.
[9] Pentru păcatele noastre.
[10] Cu referire la Hristos Domnul.
[11] Prinosul Său fiind Jertfa Sa pe Cruce, Răstignirea și Moartea Lui.
[12] Neîndoielnică.
[13] Prin Taina Sfintei Mărturisiri.
[14] Cu apa cea curată a Dumnezeiescului Botez.
[15] Ziua venirii Domnului.
[16] A Judecății lui Dumnezeu.
[17] Focul cel veșnic din Iad.
[18] Prin Sfântul Botez.
[19] Ați răbdat și ați biruit în lupta cu patimile.
[20] Expunându-vă în mod public.
[21] Cu lanțurile mele. Sfântul Pavlos se referă la legarea lui cu lanțuri în temniță.
[22] Care stă veșnic, care este veșnică.
[23] Îndrăzneala voastră la mila lui Dumnezeu.
[24] De la Dumnezeu. Pentru că El ne răsplătește cu faceri de bine, dacă noi ne rugăm cu îndrăzneală de fii față de El.
[25] Să primiți ceea ce Dumnezeu ne-a făgăduit.
[26] Din cauza fricii, pentru ca să nu sufere pentru credința lui.
[27] Întru mântuirea sufletului nostru.