Isaias, cap. 64, LXX
1. Precum ceara de la [fața] focului se topește și va arde focul pe cei potrivnici și arătat va fi numele Domnului în cei potrivnici, [căci] de la fața Ta neamurile se vor tulbura.
2. Când ai să faci cele slăvite, [cu]tremurul de la Tine va cuprinde munții.
3. Din veac nu am auzit, nici ochii noștri [nu] au văzut un dumnezeu afară de Tine și de lucrurile Tale, pe care le vei face celor care răbdă mila [ἃ ποιήσεις τοῖς ὑπομένουσιν ἔλεον][1].
4. Căci va întâmpina celor care fac dreptate și de căile Tale își vor aduce aminte. Iată [ἰδοὺ], Tu Te-ai urgisit [Σὺ ὠργίσθης] și noi am păcătuit [καὶ ἡμεῖς ἡμάρτομεν]! Pentru aceasta ne-am rătăcit.
5. Și noi toți ne-am făcut ca cei necurați [ὡς ἀκάθαρτοι], ca o cârpă lepădată [este] toată dreptatea noastră [ὡς ῥάκος ἀποκαθημένης πᾶσα ἡ δικαιοσύνη ἡμῶν]. Și am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre [și] vântul așa ne va duce pe noi.
6. Și nu este cel care cheamă numele Tău și [nici] cel care și-a adus aminte să ia parte la Tine [ἀντιλαβέσθαι Σου]. Că[ci] ai întors fața Ta de la noi și ne-ai dat pe noi pentru păcatele noastre.
7. Și acum, Doamne, Tatăl nostru Tu [ești], iar noi [suntem] tină [πηλὸς], toți lucrul mâinilor Tale!
8. Nu Te urgisi [asupra] noastră foarte [μὴ ὀργίζου ἡμῖν σφόδρα] și nu din vreme să-Ți amintești păcatele noastre [καὶ μὴ ἐν καιρῷ μνησθῇς ἁμαρτιῶν ἡμῶν]! Și acum, privește, că noi toți [suntem] poporul Tău!
9. Cetatea Celui Sfânt al Tău s-a făcut pustie. Sionul ca pustia s-a făcut, [iar] Ierusalimul [este] întru blestem.
10. Casa Celui Sfânt al nostru și slava pe care au binecuvântat-o părinții noștri s-a făcut cea arsă în foc și toate cele slăvite a[u] căzut împreună.
11. Și în toate acestea ai răbdat [καὶ ἐπὶ πᾶσι τούτοις ἀνέσχου], Doamne [Κύριε], și ai tăcut [καὶ ἐσιώπησας] și ne-ai smerit pe noi foarte [καὶ ἐταπείνωσας ἡμᾶς σφόδρα].
[1] Mila lui Dumnezeu față de oameni.