Epistola către Evrei, cap. 11, cf. BYZ

1. Iar credința este [Ἔστιν δὲ πίστις] ipostasul [ὑπόστασις][1] [celor] nădăjduite [ἐλπιζομένων], dovedirea lucrurilor [celor] nevăzute [πραγμάτων ἔλεγχος οὐ βλεπομένων].

2. Căci, în[tru] aceasta[2], oamenii din vechime au fost mărturisiți [ἐμαρτυρήθησαν][3].

3. Prin credință înțelegem [Πίστει νοοῦμεν] [că] să întemeieze [κατηρτίσθαι] [s-au întemeiat] veacurile [cu] cuvântul lui Dumnezeu [τοὺς αἰῶνας ῥήματι Θεοῦ], [de] să facă [γεγονέναι] [s-au făcut] din cele care erau nevăzute [τὸ μὴ ἐκ φαινομένων] întru cele care se văd [εἰς τὰ βλεπόμενα].

4. Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu mai multă jertfă [πλείονα θυσίαν] decât Cain, prin care a fost mărturisit a fi Drept, mărturisind Dumnezeu asupra darurilor sale. Și prin aceasta[4], murind [el], încă grăiește.

5. Prin credință, Enoh a fost mutat [ca] să nu vadă moartea [Ἐνὼχ μετετέθη τοῦ μὴ ἰδεῖν θάνατον] și nu s-a [mai] aflat, pentru că Dumnezeu l-a mutat pe el. Căci mai înainte de mutarea sa, a fost mărturisit a fi bineplăcut lui Dumnezeu [μεμαρτύρηται εὐηρεστηκέναι τῷ Θεῷ].

6. Iar fără de credință [este] cu neputință a fi bineplăcut [lui Dumnezeu]. Căci cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că [El] este și celor care Îl caută pe El răsplătitor Se face.

7. Prin credință, descoperindu-i-se lui Noe despre cele încă nevăzute, temându-se, a pregătit chivot întru mântuirea casei sale. Prin care a osândit lumea și s-a făcut moștenitorul dreptății [celei] din credință.

8. Prin credință, chemându-se Avraam, a ascultat să iasă întru locul pe care avea a-l lua [să-l ia] întru moștenire și a ieșit neștiind unde vine.

9. Prin credință a pribegit [Avraam] întru pământul făgăduinței, ca pe cel străin, în corturi sălășluindu-se cu Isaac și Iacov, cei împreună-moștenitori ai aceleiași făgăduințe.

10. Căci aștepta cetatea având temelii, al cărei meșter și ziditor [este] Dumnezeu.

11. Prin credință și însăși Sarra a primit putere întru zămislirea de sămânță [δύναμιν εἰς καταβολὴν σπέρματος], și a născut afară de vremea vârstei, când credincios L-a socotit pe Cel care a făgăduit.

12. De aceea, din unul au fost născuți[5], și aceia [acela] aproape mort [νενεκρωμένου][6], [cei] ca stelele cerului [cu] mulțimea și ca nisipul cel nenumărat de la marginea mării.

13. În[tru] credință au murit toți aceștia, neprimind făgăduințele, ci de departe pe acestea văzându-le, și salutându-le [καὶ ἀσπασάμενοι], și mărturisindu-le [καὶ ὁμολογήσαντες], că[ci] străini și pribegi sunt pe pământ.

14. Căci cei care zic de felul acesta arată că patrie [πατρίδα] caută.

15. Iar dacă își aminteau [și-ar fi amintit] pe aceea din care au ieșit, aveau [ar fi avut] vreme să se întoarcă.

16. Dar acum [una] mai bună doresc, [iar] aceasta este cea cerească. De aceea, Dumnezeu nu Se rușinează de ei [ca] să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit lor cetate[7].

17. Prin credință, Avraam l-a adus pe Isaac, încercat [fiind][8], și pe cel unul-născut îl aducea [l-a adus] cel care a primit făgăduințele,

18. către care s-a grăit, că „În Isaac îți va fi chemată ție sămânța [Ἐν Ἰσαὰκ κληθήσεταί σοι σπέρμα]”,

19. socotind că Dumnezeu [este] puternic a învia și din morți. De aceea, pe el și în[tru] parabolă[9] l-a întors.

20. Prin credința despre cele viitoare, Isaac [i-]a binecuvântat pe Iacov și pe Isav.

21. Prin credință, Iacov, murind[10], pe fiecare [dintre] fiii lui Iosif [l-]a binecuvântat și [fiecare] s-a închinat la vârful toiagului său [καὶ προσεκύνησεν ἐπὶ τὸ ἄκρον τῆς ῥάβδου αὐτοῦ].

22. Prin credință, Iosif, murind[11], a pomenit despre ieșirea fiilor lui Israil și a poruncit despre oasele sale.

23. Prin credință, Moisis, născându-se, a fost ascuns trei luni de către părinții săi, pentru că l-au văzut prunc frumos [ἀστεῖον τὸ παιδίον] și nu s-au temut de porunca împăratului.

24. Prin credință, Moisis, mare făcându-se, a refuzat să zică [că este] fiul fetei lui Farao,

25. [căci] mai degrabă a ales să pătimească cele rele împreună cu poporul lui Dumnezeu [μᾶλλον ἑλόμενος συγκακουχεῖσθαι τῷ λαῷ τοῦ Θεοῦ], decât a avea plăcerea cea trecătoare a păcatului [ἢ πρόσκαιρον ἔχειν ἁμαρτίας ἀπόλαυσιν].

26. Mai mare bogăție socotind [a fi] ocara lui Hristos [τὸν ὀνειδισμὸν τοῦ Χριστοῦ][12] [decât] comorile Egiptosului/ Egiptului. Căci privea spre răsplată[13].

27. Prin credință a lăsat Egiptosul/ Egiptul, netemându-se de mânia împăratului, căci pe Cel nevăzut ca văzut L-a răbdat [τὸν γὰρ ἀόρατον ὡς ὁρῶν ἐκαρτέρησεν].

28. Prin credință a făcut Paștiul [πεποίηκεν τὸ Πάσχα] și vărsarea sângelui [καὶ τὴν πρόσχυσιν τοῦ αἵματος], ca cel care nimicește [ὁ ὀλοθρεύων] să nu se atingă de cei întâi-născuți ai lor.

29. Prin credință au trecut Marea Roșie ca pe uscat. Pe care ispită, luând-o egiptii/ egiptenii, s-au înecat.

30. Prin credință, zidurile Ierihoului [τὰ τείχη Ἰεριχὼ]/ Ierihonului a[u] căzut, înconjurate [fiind] în șapte zile.

31. Prin credință, Raav [Ῥαὰβ], curva [ἡ πόρνη][14], primindu-i cu pace pe iscoade [τοὺς κατασκόπους][15], nu a pierit [împreună cu] cei care nu au ascultat.

32. Și ce încă am să mai zic? Căci îmi va lipsi mie vremea povestind despre Ghedeon și Barac și Sampson și Ieftae și David și Samuil și [toți] Profeții.

33. Care, prin credință, au biruit împărății, au lucrat dreptatea, au dobândit făgăduințele, au închis gurile leilor,

34. au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișurile sabiei, au fost întăriți din slăbiciune [ἐνεδυναμώθησαν ἀπὸ ἀσθενείας], au fost făcuți tari în război [ἐγενήθησαν ἰσχυροὶ ἐν πολέμῳ], taberele celor vrăjmași le-au întors spre fugă.

35. Femeile și-au luat [Ἔλαβον γυναῖκες], dintru înviere [ἐξ ἀναστάσεως][16], pe cei morți ai lor [τοὺς νεκροὺς αὐτῶν]. Iar alții au fost chinuiți, neprimind eliberarea [τὴν ἀπολύτρωσιν], ca mai bună înviere să dobândească [ἵνα κρείττονος ἀναστάσεως τύχωσιν].

36. Iar alții încercarea batjocurilor și a bicelor au luat, dar încă [și] a legăturilor și a temniței.

37. Au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați cu fierăstrăul, au fost ispitiți, au murit în uciderea sabiei. Au pribegit în piei de oaie [și] în piei de capre, [fiind] lipsiți, necăjiți, chinuiți –

38. [tocmai ei], de care lumea nu era vrednică [ὧν οὐκ ἦν ἄξιος ὁ κόσμος] – în pustii rătăcind și [în] munți și [în] peșteri și [în] deschizăturile pământului [καὶ ταῖς ὀπαῖς τῆς γῆς].

39. Și toți aceștia, mărturisiți [fiind] prin credință, nu au luat făgăduința,

40. [căci] Dumnezeu, mai înainte văzând [προβλεψαμένου] ceva mai bun pentru noi, ca [ei] fără noi să nu se desăvârșească.


[1] Esența, ființa, realitatea, încredințarea, certitudinea.

[2] Întru credință.

[3] Au fost mărturisiți de Dumnezeu ca oameni credincioși.

[4] Prin credință.

[5] Din Sfântul Avraam.

[6] La adânci bătrâneți.

[7] Împărăția Lui.

[8] Încercat fiind de Dumnezeu.

[9] Întru exemplu.

[10] Când era să moară.

[11] Când era să moară.

[12] Ocările suportate pentru credința în Hristos Dumnezeu.

[13] Spre răsplata cea bună și veșnică a lui Dumnezeu.

[14] Prostituata.

[15] Pe spioni.

[16] Prin învierea din morți.

Did you like this? Share it:

3 thoughts on “Epistola către Evrei, cap. 11, cf. BYZ

  1. Doamne ajută! Înteleg că Avraam era gata să îl jertfească pe Isaac „socotind că Dumnezeu este puternic a învia și din morți!” (v. 19). Nu se îndoia că Dumnezeu nu i-a cerut ceva absurd ci credea că El are un scop anume prin junghierea lui Isaac. Credința lui era adică neclintită în Dumnezeu, nu făcea aceasta cu deznădejde sau cu amărăciune. Binecuvântați!

    • Da, ați intuit bine, Domnule Jianu! Sfântul Avraam a mers cu încredere ca să îl înjunghie pe Sfântul Isaac, știind că Dumnezeu nu Se contrazice pe Sine. Dumnezeu să vă bucure și să vă lumineze în tot lucrul cel bun! Vă doresc numai bine!

      • Mulțumesc mult, Părinte Dorin! Asemenea și pe sfinția voastră să vă bucure Dumnezeu și să vă dăruiască înțelepciune și ajutorul harului Său!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *