Mircea cel Mare, Domnul Ortodoxiei biruitoare. Argumente pentru canonizare

Dan Zamfirescu, Mircea cel Mare, Domnul Ortodoxiei biruitoare. Argumente pentru canonizare, Ed. Roza vânturilor, București, 2019[1], 48 p.

*

Mircea cel Bătrân[2] a adormit pe 31 ianuarie 1418, p. 7. Mircea a domnit 31 și nu 29 de ani, iar lupta cu Baiazid[3] nu a fost pe Ialomița, ci pe Argeș, p. 9. Au murit circa 30.000 de turci, după mărturia lui Philippe de Mézières, în lupta lui Baiazid cu Mircea, p. 10.

Rovine = la râpi sau șanțuri, p. 12.

„sultanul Baiazid a suferit cea mai mare înfrângere a sa, afară de aceea din 1402 de la Ankara, cu care și-a sfârșit domnia în cușca lui Timur Lenk[4]”, p. 13.

Bătălia a avut loc la 17 mai 1395, p. 15. Pe baza cercetărilor Dr. Alexandru V. Diță[5], care în 2000 și-a publicat teza de doctorat: Mircea cel Mare între realitatea medievală și ficțiunea istoriografică modernă[6], p. 20.

Zamfirescu duce aici o polemică acidă împotriva lui Iorga. Iar în p. 35 ne spune că Iorga este „părintele babiloniei istoriografice sub care încă mai zace icoana lui Mircea cel Mare”.

Alexandru V. Diță a afirmat faptul că „primul tribut și închinarea Țării Românești au avut loc în 1420”, p. 47. Adică la doi ani după moartea lui Mircea.


[1] A se vedea: https://www.librariaeminescu.ro/en/isbn/973-1735-43-6/Dan-Zamfirescu__Mircea-cel-Mare-Domnul-ortodoxiei-biruitoare-Argumente-pentru-canonizare.html.

[2] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_Bătrân.

[3] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Baiazid_I.

[4] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Timur_Lenk.

[5] Idem: http://www.totalitarism.ro/ro/pagini/membri.html.

[6] Idem: https://www.scribd.com/document/323168555/Mircea-Cel-Mare-Intre-Realitatea-Medievală-Şi-Ficţiunea-Istoriografică-Modernă.