Epistola către Evrei, cap. 12, cf. BYZ
1. De aceea și noi, având atâta nor de mărturii [νέφος μαρτύρων] înconjurându-ne [care ne înconjură] nouă [περικείμενον ἡμῖν] [pe noi], lepădând toată povara și păcatul cel lesne amăgitor [καὶ τὴν εὐπερίστατον ἁμαρτίαν], prin răbdare să alergăm [la] lupta care stă înaintea noastră,
2. privind spre Iisus [ἀφορῶντες εἰς Ἰησοῦν], începătorul și desăvârșitorul credinței [τὸν τῆς πίστεως ἀρχηγὸν καὶ τελειωτὴν], Care, pentru bucuria care stă [sta] înaintea Lui, a răbdat Crucea, nesocotind rușinea [ei], și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu [ἐν δεξιᾷ τε τοῦ θρόνου τοῦ Θεοῦ κεκάθικεν].
3. Căci socotiți pe Cel care, de la cei păcătoși, astfel de împotrivire a răbdat înspre El, ca să nu vă osteniți, slăbind [în] sufletele voastre.
4. [Căci] încă nu ați stat împotrivă până la sânge [οὔπω μέχρι αἵματος ἀντικατέστητε], luptându-vă cu păcatul [πρὸς τὴν ἁμαρτίαν ἀνταγωνιζόμενοι],
5. și ați uitat îndemnarea, care vă grăiește vouă ca fiilor [Săi]: „Fiule al Meu, nu disprețui certarea Domnului, nici [nu] te descuraja, mustrat [fiind] de către El!
6. Căci pe care Domnul îl iubește, îl pedepsește, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește”.
7. [Așadar, dacă] răbdați întru certare[1], Dumnezeu Se dăruie vouă precum fiilor [Săi]. Căci care este fiul, pe care tatăl nu îl ceartă?
8. Iar dacă sunteți fără de certare, de care toți s-au făcut părtași, atunci sunteți nelegitimi [νόθοι] și nu fii[i lui Dumnezeu].
9. Apoi, [dacă] pe părinții trupului nostru îi aveam certători și ne rușinam [de ei], nu [cu] mult mai mult vom fi supuși Părintelui duhurilor [τῷ Πατρὶ τῶν πνευμάτων] și vom trăi?
10. Căci aceia[2], pentru puține zile, precum li se pare [părea] lor, [ne] certau. Dar Acesta [ne ceartă], spre ceea ce este de folos, întru [ca] să ne împărtășim de sfințenia Sa [εἰς τὸ μεταλαβεῖν τῆς ἁγιότητος Αὐτοῦ].
11. Iar toată certarea care este de față nu pare a fi de bucurie, ci de întristare, dar, mai apoi, dă rod de pace al dreptății [καρπὸν εἰρηνικὸν ἀποδίδωσιν δικαιοσύνης] celor care au fost instruiți prin aceasta[3] [τοῖς δι᾽ αὐτῆς γεγυμνασμένοις].
12. Pentru aceea, întăriți mâinile cele care au slăbit și genunchii care au slăbănogit!
13. Și faceți cărări drepte picioarelor voastre, ca [cine este] șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să se vindece!
14. Căutați pacea cu toți și sfințenia [Εἰρήνην διώκετε μετὰ πάντων καὶ τὸν ἁγιασμόν], fără de care nimeni [nu] va vedea pe Domnul [οὗ χωρὶς οὐδεὶς ὄψεται τὸν Κύριον]!
15. Îngrijindu-vă [ἐπισκοποῦντες] [ca] nu [cumva] vreunul lipsindu-se [μή τις ὑστερῶν] [să fie lipsit] de harul lui Dumnezeu [ἀπὸ τῆς χάριτος τοῦ Θεοῦ], [ca] nu [cumva] vreo rădăcină a amărăciunii [μή τις ῥίζα πικρίας], crescând în sus [ἄνω φύουσα], să [vă] tulbure [ἐνοχλῇ] și prin aceasta să fie spurcați cei mulți [καὶ διὰ ταύτης μιανθῶσιν πολλοί].
16. [Și să] nu [fie] vreunul curvar sau necredincios ca Isav [μή τις πόρνος ἢ βέβηλος ὡς Ἠσαῦ], care pentru o mâncare a vândut drepturile sale de întâi-născut [ὃς ἀντὶ βρώσεως μιᾶς ἀπέδοτο τὰ πρωτοτόκια αὐτοῦ].
17. Căci ați cunoscut că și după aceea, voind să moștenească binecuvântarea [θέλων κληρονομῆσαι τὴν εὐλογίαν], a fost lepădat [ἀπεδοκιμάσθη]. Căci loc de pocăință nu a aflat [μετανοίας γὰρ τόπον οὐχ εὗρεν], deși cu lacrimi căutând-o [a căutat-o] pe aceasta [καίπερ μετὰ δακρύων ἐκζητήσας αὐτήν][4].
18. Căci [voi] nu v-ați apropiat muntelui [de munte], atingându-l, și [nici] focului [de focul cel] arzând și [nici] întunericului [de întuneric] și [nici] întunecimii [de întunecime] și [nici] vârtejului de vânt [de vârtejul de vânt]
19. și [nici] sunetului trâmbiței [de sunetul de trâmbiță] și [nici] glasului cuvintelor [de glasul cuvintelor], pe care, cei care le-au auzit, au cerut să nu li se mai adauge lor cuvânt.
20. Căci nu puteau să poarte porunca: „Dacă fiara are să se atingă de munte, va fi omorâtă cu pietre”.
21. Și așa înfricoșătoare era vederea, [încât] Moisis a zis: „Înspăimântat sunt [Ἔκφοβός εἰμι] și [plin] de [cu]tremur [καὶ ἔντρομος]!”.
22. Dar [voi][5] v-ați apropiat muntelui [de muntele] Sion și cetății [de cetatea] Dumnezeului Celui viu, Ierusalimului celui ceresc [de Ierusalimul cel ceresc] și zecilor de mii de Îngeri [de zecile de mii de Îngeri]
23. și adunării de sărbătoare [de adunarea de sărbătoare] și Bisericii [de Biserica] celor întâi-născuți înscriși în ceruri [καὶ Ἐκκλησίᾳ πρωτοτόκων ἐν οὐρανοῖς ἀπογεγραμμένων] și Dumnezeului [de Dumnezeu], Judecătorului [de Judecătorul] tuturor și duhurilor [de duhurile] Drepților [cele] desăvârșite [καὶ πνεύμασιν Δικαίων τετελειωμένων]
24. și de făgăduința cea nouă [cu] mijlocitorul Iisus și [cu] stropirea sângelui mai bine grăind [care grăiește mai bine] decât [sângele] lui Abel.
25. Vedeți să nu-L lepădați pe Cel ce grăiește! Căci dacă aceia nu au scăpat, care s-au lepădat de Cel care învață [învăța] pe pământ[6], [cu] mult mai mult [nu vom scăpa] noi, care ne întoarcem [de la] Cel din ceruri.
26. [Căci] glasul Aceluia a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: „Încă o dată Eu clatin nu numai pământul, ci și cerul”.
27. Iar acest „încă o dată” arată schimbarea celor care se clatină, ca [unele care sunt] făcute, ca să rămână cele care nu se clatină.
28. De aceea, luând Împărăție neclintită [Βασιλείαν ἀσάλευτον], să avem har, prin care să slujim [cu] bună-plăcere lui Dumnezeu, cu închinare [μετὰ αἰδοῦς] și evlavie [καὶ εὐλαβείας].
29. Căci Dumnezeul nostru [este] foc mistuind [πῦρ καταναλίσκον].
[1] Dacă răbdați certarea Domnului.
[2] Părinții noștri trupești.
[3] Prin certarea Domnului.
[4] A căutat cu lacrimi binecuvântarea părintească.
[5] Creștinii.
[6] De Hristos.