Studii de istorie și de spiritualitate creștină [III. 4]
[Acad. Prof. Dr.] Emilian Popescu, Studii de istorie și de spiritualitate creștină, vol. III, Ed. Academiei Române și Ed. Basilica, București, 2018, 702 p.
*
Din p. 356 începe textul Eusebiu de Cezareea, Viața împăratului Constantin și alte scrieri.
Pe 28 octombrie 312 a văzut Sfântul Constantinus cel Mare, în vedenie, Sfânta Cruce, p. 356.
„Cu excepția lui Origen, Eusebiu depășește pe toți scriitorii Bisericii de Răsărit prin amploarea cercetărilor și a erudiției”, p. 359. Bineînțeles, e o exagerare această afirmație!
Evsevios al Chesariei[1] a scris viața Sfântului Mucenic Pamfilos, care s-a pierdut, p. 361. Sfântul Pamfilos a fost martirizat în 309 și era Presbiter[2]. În noiembrie 307 a fost prins și în 16 februarie 309 el a fost martirizat prin decapitare, p. 362.
Prigoana din timpul lui Diocletianus și Galerius s-a sfârșit în ziua de 30 aprilie 311, p. 361-362.
S-a pierdut Apologia lui Orighenis, scrisă de Evsevios după martirizarea Sfântului Pamfilos, p. 362. Se referă la varianta greacă. Pentru că există versiunea latină, în traducerea lui Rufinus din Aquileea[3].
Evsevios moare pe la 339-340, p. 364. Și el s-a ocupat cu editarea Scripturii, existând multe manuscrise scripturale „care poartă numele lui”, p. 368. Cartea lui despre Evanghelii e de dinainte de 312, p. 368. Onomasticonul e de dinainte de 331 sau a fost scris între 326-330, p. 369. Comentariul la Isaias e de după 324, citându-l adesea pe Orighenis [Ωριγένης][4], p. 368. Citează ediția lui A. Möhle (dar îl trece A. Moehle), din 1934, în p. 369, n. 21.
Despre praznicul Paștiului a fost alcătuită în 325 sau 334, p. 370. Comentariul la Psalmi e de după 330 sau 335, p. 370. În Canoanele evanghelice, Evsevios a împărțit Evangheliile în secțiuni/ capitole, apoi în 10 canones/ tabele, p. 370. Cartea despre poligamie la bărbații iubitori de Dumnezeu din vechime, adică la Sfinții Vechiului Testament, era în 4 cărți și s-a pierdut. Sfântul Vasilios cel Mare o cunoștea, fiindcă s-a referit la ea în Despre Sfântul Duh 29, 72, p. 370.
O altă carte despre Evanghelii era scrisă în 10 cărți. S-a păstrat fragmentar, p. 371. Pregătirea evanghelică e în 15 cărți, păstrate incomplet, scrisă după 314 sau în 315 sau între 312-318, împotriva politeismului păgân, p. 371. Demonstrația evanghelică, și ea păstrată fragmentar, era în 20 de cărți, p. 372.
Despre teofanie a fost scrisă după 324 sau în jurul anului 333 sau după 337, p. 372. A scris o carte și împotriva neoplatonicului Porfirios, pentru că filosoful păgân scrisese cartea Împotriva creștinilor, p. 372. Iar cartea Episcopului Evsevios se numește Împotriva lui Profirios, p. 372.
Scrie și împotriva lui Marcellos, Episcopul de Anciras[5]. După 335 sau 336, p. 373. Despre teologia ecclisiastică e în 3 cărți, scrisă către 337, și este dedicată Episcopului arian Flacillus al Antiohiei, în care Evsevios este subordinațianist, p. 373. Flacillus I a fost Patriarh al Antiohiei între 333-342[6], adică 9 ani de zile.
Discursul lui Evesvios la 30 de ani de domnie ai Sfântului Constantinus cel Mare este din 336, p. 374. Și a mai ținut altul, la Ierusalim, la sfințirea Bisericii Sfântului Mormânt, p. 374. O altă predică a lui e cea din 316, de la sfințirea Bisericii din Tiros, și o alta despre Sfinții Mucenicii din Antiohia, p. 374.
Deși a corespondat mult, nu ne-au mai rămas de la el decât 3 scrisori, p. 374. Evsevios era iconoclast și nega dumnezeirea lui Hristos, p. 375.
Cronica lui e de la nașterea Sfântului Avraam și până în 303, p. 375. Istoria ecclisiastică e opera lui istorică fundamentală, fiind o continuare a Cronicii, p. 376. Pentru că expune în ea istoria Bisericii de la Sfinții Apostoli până în vremea lui, p. 376. Cartea a avut 4 ediții, la început fiind scrisă în 8 cărți, sfârșind să fie în 10, p. 376. „Valoarea Istoriei bisericești constă în mulțimea faptelor relatate, extrase dintr-o mulțime de scrieri ale Bisericii primare”, p. 376.
Despre cei martirizați în Palestina a fost scrisă în 311 sau 313 și ni se prezintă persecuțiile dintre anii 303-311, într-o regiune cunoscută în mod direct de către autor, p. 376. Însă a mai adunat și alte Vieți de Sfinți, cuprinse într-o carte pe care a scris-o înainte de 313, p. 376.
Despre viața Fericitului Împărat Constantinos, consideră autorul, e o lucrare panegirică și nu o biografie amănunțită, p. 377-378. Deși nimeni nu ne mai oferă, asemenea lui, date despre viața Sfântului Constantinus.
Botezul și adormirea Sfântului Constantinos au avut loc la Cincizecime, în anul 337, după care a fost înmormântat în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, p. 380.
Din p. 435 despre Biserica Sfântului Mormânt al Domnului de la Ierusalim. Și articolul prefațator al volumului din PSB se termină în p. 439.
[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_din_Cezareea.
[2] Idem: https://sv.wikipedia.org/wiki/Pamfilos_(martyr).
[3] Idem: https://www.edituraherald.ro/carti/apologia-lui-origen-351-detail#.XLgBlXxS9c8.
[4] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Origene.
[5] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Marcellus_of_Ancyra.
[6] Idem: https://sites.google.com/site/gnostickos/abishopsflacillus.