Osie, cap. 7, cf. LXX

1. Când L-am vindecat Eu pe Israil, și [atunci] se va [vor] descoperi nedreptatea lui Efrem și răutatea Samariei, că[ci] au lucrat cele mincinoase. Și hoțul către el va intra, despuindu-l tâlharul în[tru] calea sa,

2. ca să cânte împreună ca [cei care] cântă [în] inima lor. De toate răutățile lor Mi-am adus aminte. Acum [i-]a[u] înconjurat pe ei sfaturile lor, [căci] înaintea feței Mele s-au făcut [acestea].

3. În[tru] răutățile lor au veselit împărații și în[tru] minciunile lor pe stăpânitori.

4. Toți preacurvind [πάντες μοιχεύοντες] ca cuptorul arzând în gătirea arderii de la flacără [ὡς κλίβανος καιόμενος εἰς πέψιν κατακαύματος ἀπὸ τῆς φλογός], de la frământarea aluatului [și] până are el să se dospească [ἀπὸ φυράσεως στέατος ἕως τοῦ ζυμωθῆναι αὐτό].

5. Zilele împăraților voștri: au început stăpânitorii a se mânia din vin[1] [și] a întins mâna lui cu răufăcătorii.

6. Pentru că s-au ars ca un cuptor inimile lor în căderea lor. Efrem toată noaptea de somn s-a săturat, [iar când] s-a făcut dimineață, s-a ars ca lumina focului.

7. Toți s-au încălzit ca cuptorul și au fost mistuiți judecătorii lor. Toți împărații lor au căzut, [căci] nu era în[tre] ei cel care cheamă către Mine [ὁ ἐπικαλούμενος πρός Με].

8. Efrem în[tre] popoarele sale s-a amestecat împreună. Efrem s-a făcut pâine neîntoarsă[2].

9. Și au mâncat cei străini tăria lui, iar el nu a cunoscut [aceasta]. Și căruntețele i-au înflorit lui și el nu a cunoscut [aceasta].

10. Și va fi smerită stricăciunea lui Israil întru fața sa, și [căci] nu s-au întors către Domnul, Dumnezeul lor, și nu L-au căutat pe El în[tru] toate acestea.

11. Și era Efrem ca o porumbiță fără de minte [ὡς περιστερὰ ἄνους] [și] neavând inimă [οὐκ ἔχουσα καρδίαν]. [Căci] pe Egiptos [Egipt] chema și spre assirieni au mers.

12. Precum au să meargă, [așa] voi pune peste ei plasa Mea. Precum păsările cerului, [așa] voi coborî [peste] ei. Îi voi certa pe ei în auzul necazului lor [παιδεύσω αὐτοὺς ἐν τῇ ἀκοῇ τῆς θλίψεως αὐτῶν].

13. Vai lor, că au sărit de la Mine! Ticăloși sunt că au fost neevlavioși întru Mine. Dar Eu i-am răscumpărat pe ei [Ἐγὼ δὲ ἐλυτρωσάμην αὐτούς], iar ei au grăit minciuni împotriva Mea.

14. Și inimile lor nu au strigat către Mine, ci decât se jeleau în paturile lor. Peste grâu și vin se tăiau, [căci] au fost certați întru Mine.

15. Iar Eu am copleșit brațele lor și întru Mine au socotit cele rele.

16. S-au întors întru nimic, s-au făcut ca arcul întins. Vor cădea în[tru] sabie stăpânitorii lor pentru neînvățarea [ἀπαιδευσίαν] limbilor lor. [Căci] aceasta [a fost] disprețuirea lor în[tru] pământul Egiptosului [Egiptului].


[1] Din cauză că au băut mult vin.

[2] Pâine coaptă în cenușă, pe care nu o întorci și pe partea cealaltă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *