Predică la Duminica a III-a după Paști [2019]
Iubiții mei[1],
Hristos a înviat!
Și când a înviat Domnul, potrivit mărturiei Sfântului Evanghelist Marcos, de la care am avut Evanghelia de azi [Mc. 15, 43-47; 16, 1-8]? În „una a sabaturilor [τῆς μιᾶς σαββάτων]” [Mc. 16, 2, BYZ], adică în prima zi de după sabat, după sâmbătă, adică duminica. Și când Sfintele Femei Mironosițe, alături de Născătoarea de Dumnezeu, au venit la mormântul Domnului, pe când răsărea soarele [Ibidem], ele au găsit piatra de la ușa mormântului rostogolită [Mc. 16, 4] și, intrând în mormânt, au văzut un Înger al Domnului sub chipul unui tânăr îmbrăcat în veșmânt alb [Mc. 16, 5].
Și acest Înger al lui Dumnezeu le-a vestit lor că El „S-a sculat [ἠγέρθη]” și nu mai este în mormânt [Mc. 16, 6, BYZ]. Dar Cel sculat din morți, Cel înviat, Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru, a avut un mesaj pentru Apostolii Lui: „[El va] merge înainte de voi întru Galilea [Προάγει ὑμᾶς εἰς τὴν Γαλιλαίαν] [și] acolo Îl veți vedea pe El [ἐκεῖ Αὐτὸν ὄψεσθε], precum v-a zis vouă [καθὼς εἶπεν ὑμῖν]” [Mc. 16, 7, BYZ].
Pentru că Hristos Cel înviat dorește să îi încredințeze pe Sfinții Lui Apostoli despre învierea Lui cea de a treia zi. Despre faptul că El e viu în veci și că umanitatea Lui e acum transfigurată, e plină de slava Lui cea dumnezeiască. Pentru că El a pătimit pe Cruce, a murit, a fost îngropat, a coborât în Iad ca un biruitor, dar a și înviat a treia zi din morți, așa cum le profețise lor. Fiindcă toate aceste fapte divino-umane ale Sale aveau de-a face cu mântuirea noastră, pentru care S-a și întrupat și S-a făcut om și a locuit împreună cu noi.
Însă Hristos, „Cel întâi-născut din morți [πρωτότοκος ἐκ νεκρῶν]” este „Cel care a omorât moartea [ὁ νεκρώσας τόν θάνατον]”[2]. Și tocmai pentru că a omorât moartea în umanitatea Sa, El a înviat ca un biruitor din moarte, ca Fiul lui Dumnezeu întrupat care biruie Iadul și moartea.
Iar învierea Lui a luminat toată lumea[3]. Pentru că El a dat tuturor posibilitatea să se bucure de lumina slavei Sale. Căci tot cel care crede în El și se botează în Biserica slavei Sale, se umple de lumina Lui cea dumnezeiască.
Sfintele Femei veniseră cu miruri ca să ungă trupul Său. Considerau că vor găsi trupul Lui în mormânt. Dar au plecat de la mormânt ca primele martore ale învierii Sale. Pentru că ele au plecat de la mormânt ca unele pe care le cuprinseseră „[cu]tremurul și extazul [τρόμος καὶ ἔκστασις]” [Mc. 16, 8, BYZ]. Căci vederea Îngerului fusese o vedere extatică și nu una cu ochii trupești. Iar ele erau pline de slava lui Dumnezeu, de veselie dumnezeiască și de cutremurare sfântă, adică de consecințele unei vederi extatice, care le-a adus o așa mare bucurie: că Domnul a înviat din morți.
Și dacă El a înviat, ne-a înviat și pe noi prin Botez. Și dacă noi murim prin păcatele noastre, El ne învie continuu prin Spovedanie. Și pentru ca să fim vii și să avem viață întru noi, trebuie să ne împărtășim mereu cu Trupul și cu Sângele Domnului [In. 6, 53, BYZ]. Căci „cel care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia pe el [în] ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat mâncare și sângele Meu este cu adevărat băutură. Cel care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, [acela] în Mine rămâne și Eu [rămân] în el” [In. 6, 54-56, BYZ].
Și ca El să rămână în noi și să fie cu noi, trebuie ca noi să ne împărtășim des, foarte des cu El, Cel euharistic. Pentru că dorirea Lui și pregătirea pentru primirea Lui în noi trebuie să fie scopul vieții noastre liturgice. Adică al mergerii noastre la Biserică. Pentru că tot ceea ce citim, ce auzim, ce înțelegem în Biserică e pentru ca să ne apropiem cu dragoste și cu multă evlavie de Sfântul Potir și să ne împărtășim cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat.
– De ce Domnul a coborât în Iad?
– Într-o cântare a zilei de azi ni se spune: „și în Iad pogorându-Te, ca un Puternic, pe cei ce așteptau acolo venirea Ta, i-ai smuls ca de la o fiară puternică, și în locul Iadului le-ai dăruit să locuiască Raiul”[4]. A coborât în Iad pentru ca să-i ridice de acolo pe Sfinții Lui! A coborât în Iad ca să biruie Iadul și, cu cei smulși din Iad de către El, să deschidă Raiul milostivirii Sale.
Căci și noi, fiecare dintre noi, cădem în iadul patimilor de tot felul. Și Dumnezeu Se coboară în iadul nostru, în iadul patimilor noastre, ca să ne ridice de acolo la bucuria slavei Sale celei veșnice. Și cu noi face același lucru Dumnezeul mântuirii noastre! Pentru că orice păcat al nostru e o coborâre a noastră în Iad, după cum orice ridicare a noastră din Iad, prin Spovedanie, e o ridicare a noastră din Iad de către Hristos, Dumnezeul mântuirii noastre.
De aceea, El e pentru noi tot timpul Răscumpărătorul nostru din Iad și Mântuitorul nostru, pentru că El ne ridică de mii de ori din moartea noastră sufletească, din Iadul în care noi coborâm prin păcatele noastre.
Dimpreună cu Sfintele Femei Mironosițe, astăzi sunt pomeniți și Sfinții Iosif și Nicodimos, cei care au îngropat trupul Domnului[5]. Căci ei au îngropat trupul Celui care a omorât Iadul „[cu] fulgerul dumnezeirii [τῇ ἀστραπῇ τῆς θεότητος]”[6] Sale. Iar Sfântul Iosif a coborât preacuratul Său trup de pe Cruce și l-a înfășurat în giulgiu curat și cu miresme, apoi l-a îngropat în mormânt nou[7]. Tocmai de aceea și creștinii își pregătesc hainele de înmormântare și își fac mormintele de mai înainte, pentru că îngroparea e un lucru serios și nu făcut în grabă.
Sfintele Femei Mironosițe, deși fiind din „firea cea slabă [φύσις ἀσθενὴς]”, au biruit bărbăția, ajungând primele la mormânt, înaintea Sfinților Lui Apostoli, deoarece „gândul [lor] cel împreună-pătimitor a bineplăcut lui Dumnezeu [γνώμη συμπαθὴς τῷ Θεῷ εὐηρέστησε]”[8]. Și când ne milostivim și suntem buni cu oamenii și cu animalele și cu întreaga creație a lui Dumnezeu, atunci suntem bineplăcuți lui Dumnezeu. Căci lui Dumnezeu Îi place mila și cunoașterea Lui [Os. 6, 6, LXX].
Lui Dumnezeu Îi place să avem milă față de oameni, să fim iertători, să fim buni cu ei, pentru că El ne-a învățat că mila e o caracteristică fundamentală a omului. Mila ne arată a fi oameni.
Dar când nu poți să ierți, atunci nici nu accepți iertarea lui Dumnezeu. Însă când poți să ierți, atunci e semn că ai experiența vie a iertării lui Dumnezeu în viața ta. Pentru că ierți, pentru că și Dumnezeu te iartă pe tine din destul.
De aceea, iubiții mei, de la Sfinții pomeniți astăzi, femei și bărbați, care și-au arătat iubirea lor față de Domnul, putem învăța credincioșia față de El. Pentru că atunci când ești credincios Domnului, Îi și slujești Lui în mod real, zilnic, în viața ta. Te ostenești și cheltuiești pentru El.
Pentru că atât despre Sfântul Iosif, cât și despre Sfintele Femei Mironosițe, Sfântul Marcos ne spune că au cumpărat câte ceva pentru El: Sfântul Iosif a cumpărat giulgiul [Mc. 15, 46, BYZ], pe când Sfintele Femei au cumpărat miruri [Mc. 16, 1, BYZ]. Pentru că iubirea lor pentru El a fost pragmatică. Și așa e, de fapt, iubirea: ea se implică, ea arată fapte, ea înfăptuiește. Căci cine iubește doar din gură, nu iubește pe nimeni. Însă cine iubește pe Dumnezeu și îi iubește și pe oameni, acela face lucruri reale și pentru Dumnezeu și pentru oameni. Pentru că iubirea îmbrățișează, ajută, sprijină, zidește, păzește ceea ce s-a făcut cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
Și fiecare dintre noi știe la ce slujire a fost chemat de Dumnezeu. Unii slujesc în Biserică pentru Dumnezeu, alții învață pentru Dumnezeu, alții zidesc pentru El, alții operează pentru El, alții păstrează pacea și ordinea socială pentru El. Fiecare vocație și slujire și muncă sunt spre slava lui Dumnezeu și spre folosul oamenilor.
Dacă ești copil sau tânăr sau adult sau bătrân și Dumnezeu te cheamă la ceva anume, trebuie să asculți glasul Lui! Căci Dumnezeu dorește ca fiecare dintre noi să facem un lucru bun pentru El și pentru toți oamenii. Unii cântă pentru Dumnezeu, alții scriu pentru El, alții traduc pentru El, alții slujesc altora pentru El și cu toții Îi slujesc Lui. Pentru că împlinirea tuturor e Dumnezeu, iar binele tuturor e de la Dumnezeu. Iar El știe, mai bine decât toți, ce ne trebuie nouă, de ce avem noi nevoie, ce ne face bine.
Așadar, suntem chemați la slujirea Lui cu toții, fiecare din poziția noastră socială și din perspectiva noastră de viață! Și cu toții Îi putem sluji lui Dumnezeu, pentru că putem să facem voia Lui oricine am fi și oriunde ne-am afla. Căci în tot locul și în tot timpul putem să Îi slujim lui Dumnezeu și să ne rugăm Lui pentru mântuirea tuturor. Numai să dorim acest lucru! Numai să nu uităm voia Lui cu noi!
Dumnezeu să ne întărească în tot lucrul cel bun și să ne bucure pururea! Amin.
[1] Începută la 8. 06, pe 8 mai 2019, în zi de miercuri. Cer senin, soare, 10 grade.
[2] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p14.html. [3] Ibidem.
[4] Penticostar, ed. BOR 1973, p. 104.
[5] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p14.html/ Penticostar, ed. BOR 1973, p. 115.
[6] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p14.html. [7] Ibidem. [8] Ibidem.