Amos, cap. 2, cf. LXX
1. Acestea zice Domnul: „Din cauza celor 3 neevlavii ale lui Moab [Μωαβ] și [chiar] din cauza celor 4, nu Mă voi întoarce [către] el, pentru care [că] au ars oasele împăratului Idumeii întru țărână.
2. Și voi trimite foc în Moab și va mistui temeliile cetății lui, și Moab va muri în neputință [ἐν ἀδυναμίᾳ], cu strigare și cu glas de trâmbiță.
3. Și voi nimici cu totul din el pe judecător și pe toți stăpânitorii lui îi voi ucide împreună cu el”, zice Domnul.
4. Acestea zice Domnul: „Din cauza celor 3 neevlavii ale fiilor lui Iudas și [chiar] din cauza celor 4, nu Mă voi întoarce [către] el, pentru [că] să lepede [au lepădat] ei legea Domnului și poruncile Sale nu le-au păzit și i-a[u] rătăcit pe ei cele deșarte ale lor, pe care le-au făcut, [întru] care, dinapoia lor, i-au urmat pe părinții lor.
5. Și voi trimite foc peste Iudas și va mistui temeliile Ierusalimului”.
6. Acestea zice Domnul: „Din cauza celor 3 neevlavii ale lui Israil și [chiar] din cauza celor 4, nu Mă voi întoarce [către] el, pentru care [că] au vândut pe argint pe Cel Drept [ἀπέδοντο ἀργυρίου Δίκαιον][1] și pe cel nevoiaș pentru sandale,
7. celor care calcă peste țărâna pământului și loveau cu pumnul în capetele celor săraci și calea celor smeriți au abătut-o. Iar fiul și tatăl său intrau către aceeași slujitoare[2], pentru ca să pângărească numele Dumnezeului lor.
8. Și [din] veșmintele lor, legându-le împreună [cu] funii, acoperiri făceau, având [lângă ei] jertfelnicul, iar vinul din falsele învinuiri îl beau în casa Dumnezeului lor.
9. Iar Eu l-am scos pe amorreos [ἀμορραῖος] de la fața lor, [deși] înălțimea lui, a căruia [a aceluia], era ca înălțimea cedrului și tare era ca stejarul. Și am uscat rodul său deasupra și rădăcinile sale dedesubt.
10. Și Eu v-am scos pe voi din pământul Egiptosului și v-am condus pe voi în pustie 40 de ani, [ca] să moșteniți pământul amorreilor.
11. Și am luat din fiii voștri întru Profeți și din tinerii voștri întru sfințire. [Oare] nu este [sunt] aceștia fiii lui Israil?”, zice Domnul.
12. „Și adăpați [cu] vin pe cei care au fost sfințiți și Profeților porunceați zicând să nu profețească.
13. Pentru aceasta, iată, Eu rostogolesc dedesubtul vostru, [în] ce chip se rostogolește carul care este plin [cu] trestie!
14. Și va pieri fuga de la alergător și cel tare nu are să apuce [pe măsura] tăriei sale, iar luptătorul nu are să-și mântuie sufletul său.
15. Și arcașul nu are să sufere și cel iute cu picioarele sale nu are să scape și nici călărețul nu are să-și mântuie sufletul său.
16. Și se va afla inima lui întru stăpâniri, [iar] cel gol va fi prigonit în ziua aceea [ὁ γυμνὸς διώξεται ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρα]”[3], zice Domnul.
[1] Profețindu-se aici vinderea Domnului pe 30 de arginți, cf. Mt. 26, 15.
[2] Se culcau amândoi cu ea.
[3] O altă profeție hristologică, pentru că se referă la faptul că Domnul va fi răstignit pe Cruce cu trupul gol.