Întrebări și răspunsuri teologice (vol. 2) [1-6]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări
și răspunsuri teologice
(vol. 2)

*

1. Ce profeție avem la Înț. lui Sirah 38, 5, LXX?

Avem o profeție hristologică. Textul ei este acesta: „[Oare] nu din lemn s-a îndulcit apa [οὐκ ἀπὸ ξύλου ἐγλυκάνθη ὕδωρ], întru [ca] să se cunoască tăria Sa [εἰς τὸ γνωσθῆναι τὴν ἰσχὺν Αὐτοῦ]?”. Căci prin lemnul Crucii s-au îndulcit sufletele și trupurile noastre, așa cum se îndulcește apa când pui ceva dulce în ea. Pentru că prin iconomia mântuirii Domnului am cunoscut tăria lui Dumnezeu în sufletele și în trupurile noastre, tăria slavei Sale, cu care noi conlucrăm ca să ne sfințim viața.

2. Despre ce fel de știință se vorbește la Înț. lui Sirah 38, 6, LXX?

Despre știința îndumnezeirii. Pentru că El a dat oamenilor știința duhovnicească de a se îndumnezei, de a se umple de slava Lui, prin vederea celor minunate ale Sale. Textul e acesta: „Și El a dat oamenilor știință [καὶ Αὐτὸς ἔδωκεν ἀνθρώποις ἐπιστήμην] [ca] să se slăvească în[tru] cele minunate ale Sale [ἐνδοξάζεσθαι ἐν τοῖς θαυμασίοις Αὐτοῦ]”.

3. Care este teologia cuprinsă în Înț. lui Sirah 38, 7, LXX?

Versetul arată astfel: „În acestea a vindecat [ἐν αὐτοῖς ἐθεράπευσεν] și a ridicat truda Sa [καὶ ἦρεν τὸν πόνον Αὐτοῦ]. Făcătorul de mir în acestea va face amestecare [μυρεψὸς ἐν τούτοις ποιήσει μεῖγμα]”. „În acestea” sunt „ἐν τοῖς θαυμασίοις Αὐτοῦ [în[tru] cele minunate ale Sale]” din versetul anterior. Căci prin minunile și vederile extatice și luminările Sale, El a vindecat și vindecă firea noastră de păcat. Și dacă ne vindecă de păcat, El ne ridică pe noi la viața Sa cea dumnezeiască, ne face duhovnicești. Pentru că truda/ lucrarea Sa cu noi e tocmai aceasta: de a ne sfinți viața.

Și Dumnezeu este Făcătorul de mir, Cel care ne face pe noi izvorâtori de mir. Căci El întru minunile și vederile extatice și luminările Sale, pe care ni le dăruie nouă, celor care ne curățim de patimi, ne amestecă pe noi cu slava Lui. O amestecare cu slava Lui ce nu ne desființează ontologic, ci ne transfigurează.

4. Este vreun lucru nevrednic de cinste din ceea ce a făcut Dumnezeu?

Sfântul Ioannis Damaschinos ne spune că nimic nu este nevrednic de cinste din ceea ce a fost făcut de Dumnezeu, ci singurul lucru nevrednic de cinste este păcatul nostru. Care nu e de la Dumnezeu, ci din înclinarea voii noastre de la cele după fire la cele împotriva firii noastre[1].

5. Ce Sfânt Părinte citează Sfântul Ioannis Damaschinos, pentru ca să ne vorbească despre Sfânta Tradiție și despre egalitatea ei cu Sfânta Scriptură?

Îl citează pe Sfântul Vasilios cel Mare, cu Cele 30 de capitole despre Sfântul Duh, către Amfilohios, cap. al 27-lea[2]. Unde Sfântul Vasilios ne spune că unele din dogmele și propovăduirile Bisericii sunt din învățătura scrisă, pe când altele sunt din predania Apostolilor și pe ele le-am primit în mod tainic[3]. Dar că „ambele are [au] aceeași tărie pentru evlavie”[4].

6. Cum îl consideră Sfântul Ioannis Damaschinos pe Sfântul Dionisios Areopagitis?

În același prim cuvânt apologetic, în cap. al 10-lea, Sfântul Ioannis Damaschinos spune că Sfântul Dionisios este „mult [învățat] în cele dumnezeiești și a cercetat, împreună cu Dumnezeu, cele despre Dumnezeu”[5]. Adică e un Sfânt plin de teologie mistică, de teologie dobândită prin experiență duhovnicească personală.

Iar când ajunge la secțiunea „mărturiile cele vechi și doveditoare ale Sfinților Părinți despre Icoane”[6], primul Sfânt Părinte pe care îl citează e Sfântul Dionisios Areopagitul. Cu Epistola către Titos, iar apoi cu Despre ierarhia bisericească[7]. Pentru că el a trăit în secolul I al Bisericii. După care îl citează pe Sfântul Vasilios cel Mare[8], ce a trăit între 330-1 ianuarie 379[9].


[1] ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΙΩΑΝΝΟΥ ΤΟΥ ΔΑΜΑΣΚΗΝΟΥ, ΛΟΓΟΣ ΠΡΟΤΟΣ ΑΠΟΛΟΓΗΤΙΚΟΣ ΠΡΟΣ ΤΟΥΣ ΔΙΑΒΑΛΛΟΝΤΑΣ ΤΑΣ ΑΓΙΑΣ ΕΙΚΟΝΑΣ, în PG 94, col. 1245/ [Sfântul Ioan Damaschin], Primul tratat apologetic contra celor care atacă Sfintele Icoane, în Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Teodor Studitul, Scrieri în apărarea Sfintelor Icoane, trad. din lb. gr. veche, introd. și note de Pr. Dumitru Fecioru și Protos. Policarp Pîrvuloiu, în PSB (serie nouă), vol. 17, Ed. Basilica, București, 2017, p. 48.

[2] PG 94, col. 1256/ Idem, p. 55. [3] Ibidem/ Idem, p. 55-56. [4] Ibidem/ Idem, p. 56. [5] PG 94, col. 1240-1241/ Idem, p. 44. [6] PG 94, col. 1260/ Idem, p. 60. [7] Ibidem/ Ibidem. [8] PG 94, col. 1261/ Idem, p. 62.

[9] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Μέγας_Βασίλειος.