1. Așa mi-a arătat mie Domnul: Și, iată, vasul de păsărar [ἄγγος ἰξευτοῦ]!

2. Și [Domnul] a zis: „Ce vezi tu, Amos?”. Și am zis: „Un vas de păsărar”. Și a zis Domnul către mine: „A venit sfârșitul [ἥκει τὸ πέρας] peste poporul Meu Israil [și] nu mai am să adaug să-l trec pe el.

3. Și se va [vor] tângui podoabele tavanului templului [καὶ ὀλολύξει τὰ φατνώματα τοῦ ναοῦ] în ziua aceea”, zice Domnul. „Mult [este] cel care a căzut în tot locul. Am să lepăd tăcerea”.

4. Ascultați acum acestea, cei care zdrobiți întru dimineață pe cel nevoiaș și cei care asupriți pe cei săraci pe pământ,

5. zicând: „Când va trece luna și vom agonisi și sabaturile și vom deschide vistierii, [ca] să facem măsura cea mică și să mărim greutățile și să facem cumpăna cea nedreaptă,

6. [pentru] a dobândi cu argint pe cei săraci și pe cel smerit pentru sandale și de tot folosul ne vom negustori?”!

7. Se jură Domnul asupra semeției lui Iacov: „Dacă [Nicidecum nu] va fi uitat [vor fi uitate] întru ceartă toate faptele voastre [εἰ ἐπιλησθήσεται εἰς νεῖκος πάντα τὰ ἔργα ὑμῶν]”[1].

8. Și pentru acestea nu se va tulbura pământul și [nu] va plânge tot cel care locuiește în el și nu se va sui sfârșitul ca râul [καὶ ἀναβήσεται ὡς ποταμὸς συντέλεια] și nu se va coborî ca râul Egiptosului?

9. „Și va fi în ziua aceea”, zice Domnul Dumnezeu, „și va apune soarele [la] amiază [καὶ δύσεται ὁ ἥλιος μεσημβρίας] și lumina, în zi, se va întuneca pe pământ [καὶ συσκοτάσει ἐπὶ τῆς γῆς ἐν ἡμέρᾳ τὸ φῶς][2].

10. Și voi schimba sărbătorile voastre întru plângere și toate cântările voastre întru jale și voi aduce peste tot mijlocul sac și peste tot capul pleșuvie și îl voi pune pe el ca plângerea celui iubit și pe cei împreună cu el ca ziua durerii.

11. Iată vin zile”, zice Domnul, „și voi trimite foamete peste pământ! [Dar] nu foamete de pâine [οὐ λιμὸν ἄρτου], nici sete de apă [οὐδὲ δίψαν ὕδατος], ci foametea [ca] să auzi cuvântul Domnului [ἀλλὰ λιμὸν τοῦ ἀκοῦσαι λόγον Κυρίου][3].

12. Și se vor clătina apele până la mare și de la crivăț până la răsărituri. Vor alerga împrejur căutând cuvântul Domnului [περιδραμοῦνται ζητοῦντες τὸν λόγον Κυρίου] și nu or să-l afle [καὶ οὐ μὴ εὕρωσιν].

13. În ziua aceea se vor sfârși de sete fecioarele cele frumoase și tinerii,

14. cei care se jură asupra ispășirii Samariei și cei care zic: «Dan [Δάν], trăiește Dumnezeul tău și, Virsavee [Βηρσαβεε], trăiește Dumnezeul tău!». Și vor cădea [καὶ πεσοῦνται] și nu or să se mai ridice încă [καὶ οὐ μὴ ἀναστῶσιν ἔτι]”.


[1] Nu am să uit nicidecum faptele voastre, atunci când am să vă cert.

[2] Profețindu-se aici întunecarea soarelui în ziua Răstignirii Domnului.

[3] Foametea după propovăduirea voii lui Dumnezeu.