Predică în lunea Sfântului Duh [2019]

Iubiții mei[1],

în predica de anul trecut[2] am vorbit despre persoana și lucrarea Duhului Sfânt potrivit Slujbei praznicului de astăzi. Căci ziua de azi, în Penticostar, este „a doua a Cincizecimii [δευτέρᾳ τῆς Πεντηκοστῆς]”, când „prăznuim pe Însuși Atotsfântul și de viață Făcătorul și Atotputernicul Duh [Αὐτὸ τὸ Πανάγιον, καὶ Ζωοποιόν, καὶ Παντοδύναμον ἑορτάζομεν Πνεῦμα], pe unul Dumnezeu [din] Treime [τὸν ἕνα τῆς Τριάδος Θεόν], Cel deocinstire și deoființă și deoslavă [cu] Tatăl și [cu] Fiul [τὸ ὁμότιμον καὶ ὁμοούσιον καὶ ὁμόδοξον τῷ Πατρὶ καὶ τῷ Υἱῷ]”[3].

Iar astăzi voi continua aprofundarea teologiei praznicului, pentru că teologia Bisericii este adevărata bucurie, este bucuria cea sfântă a celor credincioși.

Prima rugăciune a Vecerniei praznicului de astăzi, pe care am săvârșit-o ieri în genunchi și cu capetele plecate[4], a fost către Dumnezeu Tatăl. Și în aceasta L-am numit pe Tatăl „Părintele Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos [τὸν Πατέρα τοῦ Κυρίου καὶ Θεοῦ καὶ Σωτῆρος ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ]”[5], iar pe Fiul L-am mărturisit ca pe Cel care „a trimis pe Sfântul Duh în Sfinții Săi Ucenici și Apostoli [κατέπεμψε τὸ Ἅγιον Πνεῦμα ἐπὶ τοὺς Ἁγίους Αὐτοῦ Μαθητὰς καὶ Ἀποστόλους]”[6]. Pentru că harul Duhului, ca limbi ca de foc, s-a sălășluit în fiecare dintre ei și toți s-au umplut de harul Său[7]. Iar harul lui Dumnezeu se împarte tuturor celor credincioși, fără ca să se împuțineze cu ceva, pentru că el izvorăște veșnic din ființa Dumnezeului nostru treimic. Căci lucrarea Duhului Sfânt este curățitoare în viața noastră[8]. Și ἐνέργεια [lucrarea] Duhului Sfânt, amintită în finalul primei rugăciuni, e comună tuturor persoanelor dumnezeiești, pentru că Dumnezeul nostru treimic are o singură ființă, o singură voință și o singură lucrare.

În a treia rugăciune, Mântuitorul Iisus Hristos este prezentat ca Cel ce dăruie celor credincioși „darul Preasfântului Duh [τὴν τοῦ Παναγίου Πνεύματος δωρεάν]”[9]. Iar darul Duhului este lumina dumnezeiască care ne luminează pe noi și care ne scapă din întunericul înșelării demonice[10]. Și dacă am devenit credincioși, am început să teologhisim pe Fiul ca fiind împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pentru că cele trei persoane dumnezeiești sunt o singură Dumnezeire, Putere și Stăpânire[11].

Fiul e numit aici „strălucirea Tatălui [τὸ ἀπαύγασμα τοῦ Πατρός]”[12]. Cu referire la nașterea lui din Tatăl. Așa după cum e mărturisit și în Crez: că El S-a născut din Tatăl ca „Lumină din Lumină [Φῶς ἐκ Φωτός]”[13]. Însă și Duhul Sfânt este strălucirea Tatălui. Căci indicăm prin aceasta purcederea lui din Tatăl.

Tot în a 3-a rugăciune a Vecerniei, vorbindu-se despre relația Fiului cu Duhul Sfânt, ni se spune că Duhul Cel bun este al Fiului[14]. Și aceasta, pentru că Duhul Sfânt, „Care din Tatăl purcede [Ὃ παρὰ τοῦ Πατρὸς ἐκπορεύεται]” [In. 15, 26, BYZ], Se odihnește în Fiul și conlucrează cu Fiul și cu Tatăl întru toate.

În a 5-a rugăciune, Domnul Hristos e mărturisit ca Cel ce ne-a arătat nouă taina Treimii în ziua Cincizecimii și a turnat venirea Duhului Sfânt în Sfinții Săi Apostoli[15]. Pentru că întru coborârea Duhului la noi s-a coborât slava Treimii la noi și astfel Dumnezeu Și-a întemeiat Biserica Lui, iar Sfinții Apostoli, fiind plini de slava Dumnezeului treimic, au devenit evanghelizatorii Bisericii, mărturisitorii și propovăduitorii teologiei celei adevărate[16]. Pentru că nu poți să propovăduiești cele ale lui Dumnezeu, până când El nu te luminează, nu te curățește și nu te sfințește, umplându-te de slava Lui.

De această dată într-o cântare a Vecerniei, ni se spune că „acum Duhul Cel Mângâietor întru tot trupul S-a turnat [εἰς πᾶσαν σάρκα ἐκκέχυται]”[17]. Și aceasta cu referire la harul sau la slava Duhului Sfânt. Pentru că nu persoana Duhului, ci slava Lui se toarnă, se revarsă în noi! Slava Duhului e numită, într-o altă cântare a praznicului, „putere dintru înălțime”[18]. Cu care noi ne îmbrăcăm[19]. Pentru că îmbrăcarea noastră în har e interioară. Pentru că și la Botez și la Cununie și la Hirotonie noi am fost îmbrăcați interior cu slava Lui, pentru ca să lucrăm voia lui Dumnezeu în viața noastră. Pentru că tot ceea ce slujește Preotul, slujește prin slava lui Dumnezeu.

Popoarele creștine sunt chemate să se închine Dumnezeirii Celei în trei ipostasuri/ persoane [τὴν τρισυπόστατον Θεότητα][20]. Iar „Fiul [este] în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh [Υἱὸν ἐν τῷ Πατρί, σὺν Ἁγίῳ Πνεύματι]”[21], arătându-se astfel modul Lor interior și comunional de existență, comuniunea Lor cea veșnică. „Căci Tatăl fără de timp L-a născut pe Fiul [Πατὴρ γὰρ ἀχρόνως ἐγέννησεν Υἱόν], Cel împreună-veșnic și împreună [stătător] pe tron [συναΐδιον καὶ σύνθρονον] [cu El], iar Duhul Sfânt era în Tatăl, împreună slăvit cu Fiul [καὶ Πνεῦμα Ἅγιον ἦν ἐν τῷ Πατρί, σὺν Υἱῷ δοξαζόμενον]”[22].

Și prin adverbul ἀχρόνως [fără de timp] se indică faptul că nașterea Fiului din Tatăl e veșnică. Că ea nu are un început temporal. Și când spunem că Fiul este împreună-veșnic [συναΐδιον] cu Tatăl, spunem că și Duhul Sfânt e împreună-veșnic cu Tatăl și cu Fiul. Pentru că și purcederea Duhului din Tatăl este fără de timp [ἀχρόνως], e mai presus de timp, pentru că e din veșnicie.

Și când, în cântarea citată, ni se spune că „Duhul Sfânt era în Tatăl [Πνεῦμα Ἅγιον ἦν ἐν τῷ Πατρί]”, ni se mărturisește că dintotdeauna Duhul este în Tatăl și în Fiul, pentru că persoanele dumnezeiești au aceeași ființă din veci în mod comunional. Și Ele sunt împreună slăvite de întreaga creație care Îi slujește lui Dumnezeu.

În Sinaxarul românesc al praznicului, ni se spune că Duhul Sfânt „sfințește, împarte, înnoiește, trimite, înțelepțește, unge pe Proroci și, pe scurt zicând toate, El fiind liber, atotputernic, bun, drept, ocârmuitor. Prin El este toată înțelepciunea, viața, mișcarea [creației]. […] [Căci] toate câte are Tatăl și Fiul are și El, afară de nenaștere și naștere, de vreme ce El purcede de la Tatăl”[23]. Pentru că sunt netransmisibile caracteristicile personale ale persoanelor dumnezeiești.

Într-o cântare a Utreniei de azi ni s-a spus că „în Apostoli a strălucit harul Duhului [ἐν Ἀποστόλοις ἔλαμψε ἡ χάρις τοῦ Πνεύματός]”[24]. Și prin verbul „a strălucit” de aici ni se vorbește despre împărtășirea harului dumnezeiesc. Pentru că lumina Lui sau harul dumnezeiesc strălucește în noi și ne umple pe noi de prezența sa. Pentru că Dumnezeu strălucește în noi harul Duhului Sfânt, căci, prin strălucirea Lui în noi, El vine și rămâne în noi prin slava Lui.

Căci, iubiții mei, ce s-a petrecut cu Sfinții Apostoli la Cincizecime, s-a petrecut și cu noi atunci când am fost botezați în pruncie! Pentru că și în noi Și-a coborât slava Lui și S-a sălășluit întru noi, căci am devenit locașuri raționale ale lui Dumnezeu. De aceea, când vorbim despre harul dumnezeiesc, nu vorbim despre o realitate pe care nu o cunoaștem, ci despre una interioară nouă, intimă, pentru că harul Lui e în noi de la Botez. Și noi trăim tot timpul simțind harul Său și fiind luminați, întăriți și sfințiți de harul lui Dumnezeu, de slava Lui, care e bucuria, lumina și hrana noastră cea duhovnicească.

Căci, la Cincizecime, limbile Sfinților Apostoli „au fost înțelepțite pentru slava cunoașterii de Dumnezeu [ἐσοφίσθησαν διὰ τὴν δόξαν τῆς θεογνωσίας]”[25]. Dar și la Cincizecimea personală, la Botez, noi am fost luminați de slava Lui și umpluți de har, pentru ca să fim propovăduitorii voii lui Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu acest lucru cere de la noi: ca să fim învățători ai bunei credințe și ai evlaviei celei dumnezeiești pentru toți cei care doresc să Îl cunoască pe Dumnezeu și să Îi slujească Lui împreună cu noi.

Să Îi mulțumim Duhului Sfânt, dimpreună și Tatălui și Fiului, pentru toate binefacerile pe care Dumnezeul nostru treimic le-a revărsat și le revarsă în viața noastră! Pentru că toate se fac după voia Lui. Și ceea ce dorește Dumnezeu pentru fiecare dintre noi e cel mai bun lucru pe care ni-l putem dori fiecare în parte. Pentru că El dorește ca noi să ne bucurăm veșnic împreună cu El și cu toți Sfinții și Îngerii Lui.

Vă doresc multă sănătate și bucurie, putere de muncă și echilibru în tot ceea ce faceți! Amin!


[1] Începută la 8. 44, în zi de joi, pe 13 iunie 2019. Soare, 24 de grade, vânt de 8 km/ h.

[2] A se vedea: https://www.teologiepentruazi.ro/2018/05/27/predica-in-lunea-sfantului-duh-2018/.

[3] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html.

[4] Penticostar, ed. BOR 1999, p. 329.

[5] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html.

[6] Ibidem. [7] Ibidem. [8] Ibidem. [9] Ibidem. [10] Ibidem. [11] Ibidem. [12] Ibidem.

[13] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolul_niceeano-constantinopolitan.

[14] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html.

[15] Ibidem. [16] Ibidem. [17] Ibidem. [18] Ibidem. [19] Ibidem. [20] Ibidem. [21] Ibidem. [22] Ibidem.

[23] Penticostar, ed. BOR 1999, p. 345.

[24] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Pen/p50.html. [25] Ibidem.

Did you like this? Share it:

4 comentarii la „Predică în lunea Sfântului Duh [2019]”

  1. Sărutăm dreapta, Părinte Dorin, și suntem foarte recunoscători pentru teologia înaltă și sfântă pe care ne-o propovăduiți de fiecare dată! Binecuvântați, Doamne ajută!

    1. Vă mulțumesc mult, Domnule Sofronie, pentru apreciere și rugăciune! Dumnezeu să vă bucure și să vă miluiască în tot ceea ce faceți!

  2. „Teologia Bisericii este adevărata bucurie, este bucuria cea sfântă a celor credincioși”. Sfințite Părinte, binecuvântați!

    1. Numai bine, Frate Meletie! Dumnezeu să vă bucure și să vă întărească în toate nevoințele dumneavoastră monahale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *