Predică la nașterea Sfântului Ioannis Botezătorul [2019]

Iubiții mei[1],

astăzi îl pomenim pe cel care L-a simțit pe Domnul din pântecele maicii sale! Căci atunci „când a auzit Elisavet salutarea [τὸν ἀσπασμὸν] Mariei…a săltat pruncul în pântecele ei. Și s-a umplut Elisavet de Duhul Sfânt” [Lc. 1, 41, BYZ]. Pentru că Sfântul Ioannis Botezătorul, astăzi pomenit de către Biserică, fiind în pântecele maicii sale, a Sfintei Elisavet [Ἐλισάβετ], a simțit, prin glasul Maicii Domnului, pe Domnul, Care Se afla în pântecele Maicii Sale. Și când L-a simțit pe Domnul, Sfântul Ioannis, pruncul, cel nenăscut, s-a umplut de harul Sfântului Duh, dimpreună cu maica lui. Iar această întâlnire dumnezeiască a fost iconizată astfel:

Unde[2] Domnul îl binecuvintează pe Sfântul Ioannis, pe Înaintemergătorul Său, care din pântecele maicii sale L-a simțit pe El.

Sfântul Lucas folosește verbul σκιρτάω [schirtao], care înseamnă „a sălta” sau „a sări”, pentru a exprima mișcarea veselă, duhovnicească, a Sfântului Ioannis la simțirea prezenței Domnului lângă el. Același verb s-a folosit și în Slujba zilei de azi, unde ni se spune că Ioannis este „cel care a săltat în pântece [ὁ σκιρτῶν ἐν κοιλίᾳ]”[3]. Și „pruncul a săltat [τὸ βρέφος ἐσκίρτησεν], căci înăuntru robul a lăudat pe Stăpânul [ἔνδοθεν γὰρ ὁ δοῦλος ᾔνει τὸν Δεσπότην]”[4].

Unde înăuntru? În pântecele maicii sale! Și pântece, în limba greacă, este κοιλία [chilia][5]. Pentru că chilia monahală sau camera noastră de rugăciune și de studiu este pântecele care ne ferește de toate cele rele. Dacă stăm în pântecele liniștirii de patimi și ne nevoim duhovnicește și ne rugăm Domnului, atunci ne umplem de vederi și de înțelegeri și de simțiri dumnezeiești. Pentru că ne punem cu totul în cunoașterea, în slujirea și în lăudarea lui Dumnezeu. Iar fiecare dintre noi are nevoie de retragerea în chilia sa, în camera sa duhovnicească, pentru rugăciune și odihnire interioară, pentru reflecție și contemplare sfântă, pentru studiu și muncă de cercetare. Ca, atunci când ieșim din ea, din cămara noastră de taină, să ieșim pregătiți pentru slujirea și întâlnirea cu oamenii.

Sfântul Ioannis a săltat în pântecele maicii sale pentru că s-a bucurat duhovnicește! Și bucuria duhovnicească este cea care vine deodată în noi, ca dar al lui Dumnezeu în viața noastră. Pentru că apropierea de Dumnezeu pentru a-I sluji Lui, citirea de cărți sfinte, apropierea de Sfintele Moaște, întâlnirea cu oameni duhovnicești e întotdeauna o umplere de bucurie. Și dacă vii cu inimă deschisă, smerită, iubitoare, spre Dumnezeu și spre oameni, Dumnezeu te bucură neîncetat.

De aceea, trebuie să ne deschidem spre bucuria lui Dumnezeu și să Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne bucure. Și El ne bucură negrăit, dacă înțelegem fiecare zi ca o zi a întâlnirilor minunate. Căci oricând putem să ne întâlnim cu oameni ai lui Dumnezeu, care pot puncta în mod hotărâtor viața noastră sau putem citi, înțelege, avea vederi, luminări și simțiri dumnezeiești. Oricând viața noastră poate fi îmbogățită în mod uluitor de mila lui Dumnezeu, fie în mod direct, fie prin intermediul oamenilor sau a citirii sau a vederii a ceva anume.

Căci, în mod direct, Dumnezeu ne umple de vederi, de luminări, de simțiri, de vindecări sfinte. Ne umple prin slava Lui cea dumnezeiască. Iar, indirect, prin oameni, cărți, obiecte, împrejurări diverse, El ne poate revela lucruri uluitor de mari. Numai noi să fim pregătiți pentru ele! Numai noi să fim deschiși milei Sale, bucuriei Sale de a ne descoperi noi taine dumnezeiești!

De ce saltă Sfântul Ioannis? Pentru că mama sa a auzit glasul Născătoarei de Dumnezeu. Prin glasul Maicii Stăpânului s-au umplut de har și maica și pruncul ei. Adică și Elisavet și Ioannis.

Și se poate așa ceva, ca maica să transmită pruncului din pântece starea ei sufletească? Da, se poate! Pentru că pruncul e capabil să simtă stările sufletești ale mamei sale. Căci „copilul răspunde nu numai la stările afective ale mamei, ci și la comunicarea verbală a celei care îl poartă în pântece. El se comportă ca o adevărată persoană – și este, în fapt, o persoană nouă încă din clipa zămislirii. Deși e doar un boț de carne, pruncul așteaptă un cuvânt bun, un bun-venit, o primire călduroasă din partea părinților – singurul sprijin de viață în lumea pentru care se pregătește de-a lungul celor 9 luni[6]” de viață intrauterină.

Pentru că fiecare dintre noi dorim, din prima clipă a zămislirii noastre, să existăm și să fim iubiți și apreciați de către oameni. Căci darul vieții, pe care ni-l dă Domnul, este plin de bucurie și de dorința de împlinire interioară. Și Domnul dă părinților darul vieții, tocmai pentru ca să-l ocrotească pe copil, să îl iubească, să îl aprecieze tot mai mult pe fiecare zi. Iar un copil se descoperă pe sine pe fiecare zi și se maturizează pe fiecare zi. Și părinții, bunicii, rudele, vecinii, prietenii, concetățenii sunt martorii vieții noastre, cei care pot depune mărturie despre cum ne-au perceput în relația cu ei.

Când s-a născut Sfântul Ioannis Botezătorul, „au auzit vecinii și rudele ei că mărea [ἐμεγάλυνεν] Domnul mila Lui cu ea și se bucurau împreună cu ea” [Lc. 1, 58, BYZ]. Cu mama sa, implicit și cu tatăl său. Pentru că cea stearpă [Lc. 1, 36], din mila Domnului, a născut fiu. Pentru că Sfânta Elisavet nu putea să nască. Dar când Domnul a mărit mila Lui cu ea, când a arătat din belșug mila Lui în ea, aceasta l-a născut pe Sfântul Ioannis și cei cunoscuți ai familiei s-au bucurat de nașterea lui. Pentru că nașterea unui om ne bucură întotdeauna. Și cine nu se bucură de nașterea unui om e semn că are o dragoste bolnavă, o dragoste viciată. Pentru că puterea noastră sufletească de a iubi se îmbolnăvește în noi, când lăsăm patimile să vorbească în locul ei.

„Ioannis este numele lui [Ἰωάννης ἐστὶν τὸ ὄνομα αὐτοῦ]!” [Lc. 1, 63, BYZ], a scris tatăl, care era mut, pe o tăbliță. „Și s-au minunat toți. Și s-a deschis gura lui numaidecât și limba lui, și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Și s-a făcut frică peste toți vecinii lor” [Lc. 1, 63-65, BYZ]. Pentru că oamenii se minunează când le revelezi voia lui Dumnezeu și se înfricoșează când văd marile minuni ale lui Dumnezeu. Căci numele lui, al Profetului, a fost vestit de Dumnezeu prin Arhanghel [Lc. 1, 13]. Și Ioannis vine de la יוֹחָנָן [Iohanan], care e o prescurtare de la יְהוֹחָנָן [Iahohanan] și care înseamnă „Domnul este milostiv”[7]. Un nume teoforic, pe care Lc. 1, 58 ni-l explică. Pentru că „mărea [ἐμεγάλυνεν] Domnul mila Lui cu ea”, cu maica sa și cu tatăl său.

אֱלִישֶׁבַע [Elișeva][8], de unde provine forma grecească Ἐλισάβετ [Elisavet], e un alt nume teoforic. Un alt nume care conține numele lui Dumnezeu în el. Pentru că înseamnă „Dumnezeul meu este un jurământ”[9]. Tatăl său, în ebraică, este זְכַרְיָה [Zakariah][10]. Care, în greacă, e Ζαχαρίας. Și, în ebraică, Zakariah înseamnă „pomenește pe Domnul”[11].

Pentru că în timpul rugăciunii și al tămâierii liturgice Sfântul Zaharias a avut marea vedenie în care a aflat că îl va naște pe Ioannis [Lc. 1, 10-11]. Iar Sfânta Elisavet a pus pe seama lui Dumnezeu zămislirea ei, spunând: „Așa mi-a făcut mie Domnul în zilele [în] care a privit [ἐπεῖδεν], [ca] să înlăture ocara mea dintre oameni” [Lc. 1, 25, BYZ]. Căci El privește veșnic spre noi, dar ne dăruie cele bune ale Sale când suntem în stare să le primim. Când suntem pregătiți pentru ele. Pentru că „El este văzătorul [ὁρατής] lucrurilor oamenilor și El [nu] a scăpat nimic [din cele] pe care le fac [oamenii] și nici [nu] va fi loc să se ascundă celor care fac fărădelegi” [Iov 34, 21-22, LXX].  Căci „Ochii Domnului [sunt] peste cei Drepți și urechile Lui [sunt] întru rugăciunea lor” [Ps. 33, 16, LXX].

Iar Dumnezeu a auzit rugăciunea lor, a părinților celor neroditori, și le-a dăruit un prunc sfânt! El a ridicat ocara părinților celor sterpi și le-a dăruit pe Sfântul Ioannis ca expresie a milei Lui cu ei. Iar astăzi noi prăznuim o naștere bună, reușită, o naștere binecuvântată, o naștere de Profet. Prăznuim nașterea Înaintemergătorului [Προδρόμου] și a Botezătorului Ioannis [καὶ Βαπτιστοῦ Ἰωάννου][12].

Pentru că toți trebuie să ne naștem pentru ca să ne renaștem continuu, duhovnicește. Nașterea noastră este pentru ca să ne reînnoim interior pururea. Iar Botezul nostru îl reînnoim pururea în noi prin pocăința noastră pentru păcatele noastre. Căci pocăința ne întinerește pururea, ne umple de viață și de bucurie, de pace și de împlinire sfântă. Tocmai de aceea, cine se pocăiește în inima lui, se și spovedește des, foarte des. Pentru că pocăința noastră este începutul iertării noastre. Și, venind la Duhovnic, Domnul ne iartă prin el și ne dezleagă pe noi de păcatele pentru care ne pocăim și pe care le mărturisim cu durere, și ne ridică pe noi iarăși la viața cu Sine.

Da, iubiții mei, 24 iunie prevestește 25 decembrie! Căci cel care s-a născut astăzi, în timpul verii, e Înaintemergătorul Stăpânului Hristos. Și căldura verii exprimă iubirea Sfântului Ioannis pentru Domnul, Care Se naște în iarna păcatelor noastre, tocmai pentru ca să ne mântuie pe noi. Iar dacă ieșim din păcat, ieșim din iarna, din frigul, din gerul păcatelor noastre, din singurătatea existențială în care ne aruncă păcatele. Și la El e căldură și pace, e bucurie și veselie dumnezeiască, e împlinire veșnică.

Așadar, să facem din fiecare zi a noastră, a vieții noastre, o zi a deschiderii noastre către bucuria lui Dumnezeu! Pentru că El vrea să ne bucure. El vrea să ne miluiască. El vrea să ne înalțe la noi înțelegeri sfinte. Și dacă ne deschidem Lui, ne și bucurăm cu El și cu oamenii și cu întreaga creație, pentru că a fi împreună înseamnă a te bucura.

Copiii sunt bucuria noastră! Copiii sunt cei care duc mai departe tezaurul de experiență al lumii. Dar, ca să ne bucurăm de ei cu adevărat, trebuie să îi facem pe copiii noștri plini de viața cu Dumnezeu, prin botezarea lor din pruncie, pentru ca să crească ca mădulare vii ale lui Hristos Dumnezeu. Un copil, care crește cu Dumnezeu, e un copil care se împlinește pururea. Pentru că oamenii se împlinesc numai în viața cu Dumnezeu. Iar dacă suntem cu Dumnezeu, suntem oameni vii cu adevărat, suntem oameni duhovnicești, suntem bucurii sfinte pentru toți. Amin!

---

[1] Începută la 8. 54, în zi de joi, pe 20 iunie 2019. Soare, 22 de grade, vânt de 3 km/ h./

[2] Am preluat Sfânta Icoană de aici: https://misionerosyperegrinos.files.wordpress.com/2015/10/06e3b-icoon_kleur_2.jpg?w=424&h=553&zoom=2.

[3] Cf. http://glt.goarch.org/texts/Jun/Jun24.html.

[4] Ibidem.

[5] Cf. Friberg Greek Lexicon, 16. 279, apud BW 10.

[6] Cf. https://www.familiaortodoxa.ro/2009/06/16/fara-afectiune-copiii-nostri-se-nasc-bolnavi/.

[7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Yohanan.

[8] Cf. https://he.wikipedia.org/wiki/אלישבע_בת_עמינדב.

[9] Cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Elisabeth.

[10] Cf. https://he.wikipedia.org/wiki/זכריה_הנביא.

[11] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Zechariah_(New_Testament_figure).

[12] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3950/sxsaintinfo.aspx.