Zaharias, cap. 1, cf. LXX

 1. În luna a 8-a, [în] anul al 2-lea în vremea lui Darios [Δαρεῖος], a fost cuvântul Domnului către Zaharias, cel al lui Barahias [Βαραχίας], fiul lui Addo [Αδδω] Profetul, zicând:

2. „S-a urgisit Domnul pe părinții voștri [cu] urgie mare”.

3. „Și vei zice către ei: «Acestea zice Domnul Atotțiitorul: <Întoarceți-vă către Mine și Mă voi în- toarce către voi, zice Domnul!>».

4. Și nu fiți ca părinții voștri, cărora [pe care] i-au chemat acelora [pe ei] Profeții cei mai dinainte, zicând: «Acestea zice Domnul Atotțiitorul: <Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele și de la obiceiurile voastre cele rele!>»! Și n-au luat aminte să Mă asculte, zice Domnul.

5. Părinții voștri unde sunt? Și Profeții nu [în] veac vor trăi [καὶ οἱ Προφῆται μὴ τὸν αἰῶνα ζήσονται]?

6. Dar cuvintele Mele și cele legiuite ale Mele primiți, câte Eu poruncesc în Duhul Meu [ὅσα Ἐγὼ ἐντέλλομαι ἐν Πνεύματί Μου] robilor Mei, Profeților, care i-au apucat pe părinții voștri. Și [ei][1] au răspuns și au zis: «Precum a rânduit Domnul Atotțiitorul [ca] să facă după faptele noastre și după obiceiurile noastre, așa ne-a făcut nouă»”.

7. [În] a 24-a a lunii a 11-a – aceasta este luna lui Savat [Σαβατ] – în al 2-lea an în vremea lui Darios, a fost cuvântul Domnului către Zaharias, cel al lui Barahias, fiul lui Addo Profetul, zicând:

8. „Am văzut noaptea și, iată, om călărind pe cal roșu ca focul [ἐπὶ ἵππον πυρρόν]! Și acesta a stat în mijlocul a doi munți, cei umbroși, și în urma lui [erau] cai roșii ca focul și gri și cu pete și albi.

9. Și am zis: «Ce [sunt] aceștia, Doamne?». Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine [ὁ λαλῶν ἐν ἐμοί]: «Eu îți voi arăta ție ce este [sunt] acestea».

10. Și a răspuns omul, cel care a stat în mijlocul munților, și a zis către mine: «Aceștia sunt [cei] pe care i-a trimis Domnul să înconjure pământul».

11. Și au răspuns Îngerului Domnului cel care a stat în mijlocul munților și au zis: «Înconjurat-am tot pământul și, iată, tot pământul este locuit și este liniștit [πᾶσα ἡ γῆ κατοικεῖται καὶ ἡσυχάζει]!».

12. Și a răspuns Îngerul Domnului și a zis: «Doamne Atotțiitorul[e], până ce [când] nu ai să miluiești Ierusalimul și cetățile lui Iudas, pe care le-ai trecut cu vederea? Acesta [este] anul al 17-lea».

13. Și Domnul Atotțiitorul a răspuns Îngerului, celui care grăiește în[tru] mine vorbe bune [ῥήματα καλὰ] și cuvinte mângâietoare [καὶ λόγους παρακλητικούς].

14. Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine: «Strigă zicând: <Acestea zice Domnul Atotțiitorul: ‹Râvnit-am Ierusalimul și Sionul [cu] râvnă mare.

15. Și Eu, [cu] urgie mare, urgisesc pe neamurile care împreună năvălesc. Pentru care [că] Eu m-am urgisit [pe] cei puțini. Iar aceștia împreună au năvălit întru cele rele›>».

16. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: «Mă voi întoarce spre Ierusalim în[tru] milă și casa Mea va fi rezidită în[tru] el, zice Domnul Atotțiitorul, și măsura va fi întinsă încă peste Ierusalim [καὶ μέτρον ἐκταθήσεται ἐπὶ Ιερουσαλημ ἔτι]».

17. Și Îngerul a zis către mine, cel care grăiește în[tru] mine: «Strigă zicând: <Acestea zice Domnul Atotțiitorul: ‹Încă se vor revărsa cetățile în[tru] cele bune și încă va milui Domnul Sionul și încă va alege Ierusalimul›>».


[1] Părinții voștri.