Poemul 60. Din vol. Rămâne să ne vedem

Dacă ai pile,
atunci poți
să deschizi porți.
Acele porți care acum
îți sunt închise,
tocmai pentru că nu ești
un om cunoscut.
Și cât de cunoscut
ar trebui să fii, pentru
a fi tu însuți?
Și cât de folositori sunt
cei care sunt folosiți?
Însă πύλη înseamnă
poartă, ușă, intrare.
Pila e chiar poarta!
E chiar cel care
te bagă înăuntru,
care te introduce
la cel mare.
La cel care trebuie
să privească
spre tine cu bunăvoință.
Însă „a[u] coborât cele rele
[κατέβη κακὰ]
de la Domnul [παρὰ Κυρίου]
peste porțile Ierusalimului
[ἐπὶ πύλας Ιερουσαλημ]”
[Mih. 1, 12, LXX].
Coboară cele rele
peste pile
și peste năimiți
și peste toată
legislația manipulării.
Trebuie doar să privești
porțile deschizându-se!
Trebuie doar
să vezi cum Ierusalimul
e înconjurat și, printr-un zid,
se pătrunde înăuntru.
Poarta e chiar zidul de apărare.
Oricâte pile ai avea,
de la Domnul va coborî
judecată.
O judecată pe care
o vei trăi dincolo de porți.