Poemul 60. Din vol. Rămâne să ne vedem

Dacă ai pile,
atunci poți
să deschizi porți.
Acele porți care acum
îți sunt închise,
tocmai pentru că nu ești
un om cunoscut.
Și cât de cunoscut
ar trebui să fii, pentru
a fi tu însuți?
Și cât de folositori sunt
cei care sunt folosiți?
Însă πύλη înseamnă
poartă, ușă, intrare.
Pila e chiar poarta!
E chiar cel care
te bagă înăuntru,
care te introduce
la cel mare.
La cel care trebuie
să privească
spre tine cu bunăvoință.
Însă „a[u] coborât cele rele
[κατέβη κακὰ]
de la Domnul [παρὰ Κυρίου]
peste porțile Ierusalimului
[ἐπὶ πύλας Ιερουσαλημ]”
[Mih. 1, 12, LXX].
Coboară cele rele
peste pile
și peste năimiți
și peste toată
legislația manipulării.
Trebuie doar să privești
porțile deschizându-se!
Trebuie doar
să vezi cum Ierusalimul
e înconjurat și, printr-un zid,
se pătrunde înăuntru.
Poarta e chiar zidul de apărare.
Oricâte pile ai avea,
de la Domnul va coborî
judecată.
O judecată pe care
o vei trăi dincolo de porți.

Did you like this? Share it:

4 thoughts on “Poemul 60. Din vol. Rămâne să ne vedem

  1. Binecuvântați Părinte Dorin. Din păcate România e țara pilelor și puțini mai au frică de Dumnezeu și conștiință ca să nu apeleze la ele. Conștiința noastră creștină e în continuă descreștere și au trecere prin porțile marilor instituții cei care folosesc mijloace necinstite. Dar vor veni cum ziceți și porțile Judecății unde nu există pile și intervenții și atunci vor suspina cu amar. Dacă aici pușcăria e greu de suportat cu atât mai mult temnițele iadului vor fi cumplit de dureroase. Doamne ajută, mulțumim pentru toate!

    • Și eu vă mulțumesc pentru prietenie, Doamnă Daria! Dumnezeu să vă întărească și să vă lumineze întru cunoașterea Lui!

  2. Doamne ajută! Să spunem adevărul care ne reprezintă : nu ne place munca, de aceea avem nevoie de pile. Nu ne place munca și nu îi suportăm pe cei care muncesc. Dvs pe caniculă, în sezonul estival scrieți și ne dați cărți iar alții nu știu cum să tragă chiulul și în orele de program de la munca de rutină. Dacă îi spui cuiva că ai ajuns undeva, primul lucru e să te întrebe nu ce capacități ai ci prin ce metode, cu ce pile, ca să vadă dacă poate și el să răzbată. Nu își pune problema dacă are posibilități intelectuale ci materiale. Totul e parvenire pentru majoritatea românilor, nu e despre a munci pentru a trăi liberi într-o țară liberă și prosperă ci despre cum să ajungă fiecare să trăiască mai bine pe spatele altora care muncesc „ca proștii”. Dar există și plată de la Dumnezeu…

    • Da, așa este, Doamnă Irina! Dar, în ciuda dorinței de parvenire a celor mulți, noi trebuie să ne facem treaba. Să muncim potrivit vocației, chemării noastre de la Dumnezeu. Pentru că asta ne împlinește. Multă sănătate și întărire de la Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *