Poemul 62. Din vol. Rămâne să ne vedem

Când te însori,
te însorești.
Pentru că te bucuri de soția ta
ca de tine însuți.
Intră raza Soarelui,
bucuria Lui în tine,
adică slava lui Dumnezeu.
Și nu aștepți ca cineva
să îți slujească,
ci tu slujești.
Și nu aștepți
să scapi de toate problemele,
pentru că simți
ajutor în mijlocul lor.
Căsătoria este
o mare împlinire.
Pentru că trăiești
marea împlinire a celor doi care
au devenit una,
o unitate duhovnicească.
Tot la fel,
când devii Monah,
nu mai ești singur,
ci ești una cu Cel singur.
Pentru că Monahul
e unit cu Dumnezeu,
după cum soțul
e unit cu soția lui
și cu Dumnezeu.
Căci Dumnezeu e
fundamentul Căsătoriei,
al unității duhovnicești.
Dumnezeu este împlinirea
tuturor Celor care
Îl iubesc pe El.
Și ești însorit,
când Dumnezeu este
veselia ta cea veșnică.