Poemul 62. Din vol. Rămâne să ne vedem

Când te însori,
te însorești.
Pentru că te bucuri de soția ta
ca de tine însuți.
Intră raza Soarelui,
bucuria Lui în tine,
adică slava lui Dumnezeu.
Și nu aștepți ca cineva
să îți slujească,
ci tu slujești.
Și nu aștepți
să scapi de toate problemele,
pentru că simți
ajutor în mijlocul lor.
Căsătoria este
o mare împlinire.
Pentru că trăiești
marea împlinire a celor doi care
au devenit una,
o unitate duhovnicească.
Tot la fel,
când devii Monah,
nu mai ești singur,
ci ești una cu Cel singur.
Pentru că Monahul
e unit cu Dumnezeu,
după cum soțul
e unit cu soția lui
și cu Dumnezeu.
Căci Dumnezeu e
fundamentul Căsătoriei,
al unității duhovnicești.
Dumnezeu este împlinirea
tuturor Celor care
Îl iubesc pe El.
Și ești însorit,
când Dumnezeu este
veselia ta cea veșnică.

Did you like this? Share it:

4 thoughts on “Poemul 62. Din vol. Rămâne să ne vedem

  1. Amin, Părinte Dorin, să fie Dumnezeu veselia noastră cea veșnica și Soarele iubirii conjugale întotdeauna! Doamne ajută, Dumnezeu să vă dea sănătate, spor și ajutor în toate!

    • Vă mulțumesc, Domnule Andrei! Și pe dumneavoastră să vă întărească în tot lucrul cel bun!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *