Contemporan

Am fost contemporan
cu comunismul,
dar pe mine m-a lăsat în pace.
Nu pe toți însă, nu pe toți!
Mi-am cunoscut bunicii
în mod profund și
i-am iubit pe măsură.
O distanță de 7 ani
între adormirea lui și a ei.
Pepeni mari, lungi,
puși la umbră sub bolta de viță.
Mirosul proaspăt de grâu secerat.
Roșii coapte pentru ciușcă,
vinete coapte, pâine de cuptor,
aburindă.
Am fost contemporan
cu ediția a doua
a Dogmaticii
Părintelui Dumitru Stăniloae.
Confesiunile Sfântului Augustinus
le-am primit cadou
de la Părintele Valentin Chircu.
Viețile Sfinților, cele 12,
au fost o bucurie mare
pentru Sfântul Ilie
văzătorul de Dumnezeu.
Bucuria de după Filocalie.
De la comentariile prime
pe ediția 1988,
acum traduc
Dumnezeiasca Scriptură
din greacă.
Contemporan cu modul aprins
în care predica
Părintele Constantin Galeriu.
Contemporan cu libertatea din 1989.
Contemporan
cu supraviețuirea capitalistă.
Contemporan cu trecerea
de la scrisul de mână la scrisul pe taste,
de la caiet la blog,
de la computer la telefonul racordat la online.
Am fost contemporan
cu Teologie pentru azi,
cu proiectul meu teologico-cultural.
Am fost contemporan
cu cărțile mele și ale soției mele,
care au fost patul ce m-a odihnit toată viața.
Am fost contemporan
cu iubirea, cu prietenia și cu sfințenia.
Contemporan cu grija
pentru Biserica lui Dumnezeu
și cu Sfinții și Îngerii Lui.
Bibliotecile au fost contemporane
cu mine și m-au făcut contemporane
cu ele,
indiferent de
vârsta lor.
Chiar și acest poem
de arheologie personală
a fost contemporan cu mine,
pe când eu i-am zis că
e bine să existe.