Predică la Duminica a IV-a după Cincizecime [2019]

Iubiții mei[1],

astăzi vom vorbi despre hotărârea dogmatică a Sfinților Părinți de la Sinodul al 4-lea Ecumenic, care sunt pomeniți astăzi. O hotărâre dogmatică hristologică, pentru că vorbește despre persoana Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Al 4-lea Sfânt și Mare Sinod Ecumenic a avut loc la Halchidon [Χαλκηδών][2] – în latină Chalcedon[3], de unde noi l-am românizat sub forma Calcedon – în anul 451, în Biserica Sfintei Mare Mucenice Eufimia [Εὐφημία][4], fiind convocat de Împărații Valentinianos și Marcianos[5]. Iar în hotărârea dogmatică a Sinodului se vorbește despre Domnul nostru Iisus Hristos după învățătura Sfinților Părinți[6]. Pentru că învățătura Sfinților Părinți e fundamentul pentru hotărârile dogmatice ale Bisericii. Și Sfinții Părinți sinodali au mărturisit că Dumnezeu Fiul este Domnul nostru Iisus Hristos, Care este desăvârșit [τέλειον] în dumnezeirea și în umanitatea Sa. Pentru că El este Dumnezeu adevărat și om adevărat, umanitatea Lui fiind formată ca și a noastră din suflet rațional și trup [ἐκ ψυχῆς λογικῆς καὶ σώματος][7].

Iar Fiul lui Dumnezeu este deoființă [ὀμοούσιον] cu Tatăl după dumnezeirea Lui, după ființa Sa cea dumnezeiască, și este deoființă cu noi după umanitatea Sa. Pentru că are aceeași umanitate cu a noastră, afară de păcat [χωρίς ἀμαρτίας][8]. Căci în umanitatea Sa nu a intrat niciodată păcatul și patima, fiind cu totul curat și desăvârșit și după umanitatea Sa.

Și Fiul este deoființă cu Tatăl, pentru că S-a născut mai înainte de veci din Tatăl după dumnezeirea Sa. Dar Fiul este deoființă și cu noi după umanitatea Sa, pentru că în zilele cele din urmă, pentru noi și pentru mântuirea noastră, El S-a născut din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu[9]. Și tocmai de aceea Preacurata Fecioară Maria e Născătoare de Dumnezeu: pentru că L-a născut pe Fiul Tatălui, adică pe Dumnezeu Fiul. Și Fiul, născându-Se din Născătoarea de Dumnezeu, Și-a asumat în persoana Lui firea noastră. Fapt pentru care El este unul și același Hristos, Fiu, Domn, Unul-născut, adică o singură persoană, dar cunoscută în două firi [ἐν δύο φύσεσιν][10]. Și cele două firi în Hristos, adică firea dumnezeiască și cea omenească, sunt unite în persoana Sa divino-umană în mod neamestecat [ἀσυγχύτως], neschimbat [ἀτρέπτως], neîmpărțit [ἀδιαιρέτως], nedespărțit [ἀχωρίστως][11]. Și prin adverbul neamestecat s-a subliniat faptul că cele două firi, în cadrul unirii personale/ ipostatice, nu se amestecă și nu își pierd însușirile personale. Nu devin din două una. După cum adverbul neschimbat a subliniat faptul că nu se transformă una în alta. Și primele două adverbe din definiția dogmatică vizează monofizitismul, care vorbea despre „o pierdere” a umanității în dumnezeirea Fiului. Pe când adverbele neîmpărțit și nedespărțit vizează nestorianismul, care vorbea de „două persoane” în Hristos, negând unitatea persoanei Domnului.

Pentru că deosebirea firilor sau doimea firilor nu e desființată nicidecum prin unirea lor în persoana Domnului, căci fiecare fire își păstrează însușirea ei, concurgând amândouă într-o persoană și într-un ipostas[12]. Și când Sfinții Părinți au amintit aici de o persoană [ἐν πρόσωπον] și de un ipostas [μίαν ὑπόστασιν] nu au vrut să spună că avem de-a face cu „două persoane” ale Domnului, ci că termenul de persoană este sinonim cu cel de ipostas. Pentru că Domnul este o persoană sau un ipostas în două firi.

Împotriva ereticului Nestorios [Νεστόριος][13], Sfinții Părinți sinodali au subliniat că persoana Domnului nu este împărțită sau divizată în două persoane[14]. Pentru că există doar unul și același Fiu, Cel Unul-născut, Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos, așa după cum ne-au învățat Profeții, după cum Însuși Domnul Iisus Hristos ne-a învățat și Simbolul Părinților ne-a predanisit[15]. Și Simbolul Părinților este Crezul Bisericii, pe care îl rostim până azi la fiecare Dumnezeiască Liturghie.

Însă dogma Sinodului 4 Ecumenic, vorbindu-ne despre Fiul și despre relația Lui cu Tatăl, ne vorbește și despre Dumnezeu Duhul Sfânt în mod implicit. Pentru că Fiul, Cel deoființă cu Tatăl, este deoființă și cu Duhul Sfânt după dumnezeirea Lui. Și când ne spune că Preacurata Stăpână este Născătoare de Dumnezeu și că Fiul este fără de păcat după umanitatea Lui, înțelegem că Dumnezeu este sursa sfințeniei și că doar El ne poate ajuta în lupta noastră pentru sfințenia personală. Iar când dogma Sinodului ne spune că Profeții, Evanghelia și Părinții Bisericii sunt surse dogmatice, înțelegem că Tradiția Bisericii este sursa teologiei Bisericii. Pentru că toate mărturisirile de credință ale Bisericii sunt tradiționale, fiindcă se bazează pe Dumnezeiasca Tradiție a Bisericii.

Se cunosc, în mod nominal, cei 452 de Părinți sinodali care au semnat, la final, actele Sinodului 4 Ecumenic[16]. Sfântul Leo cel Mare[17] spune că au fost 600 de Părinți sinodali[18]. Acesta e un manuscris care conține actele Sinodului[19]. Și pentru a ști cu adevărat cum stau lucrurile în istoria Bisericii trebuie să cercetăm sursele istorice ale Tradiției noastre.

Pentru că teologia Bisericii include și istoria ei. Iar fiecare carte a Scripturii și a Părinților Bisericii are o istorie a ei, care trebuie învățată cu evlavie.

De aceea, iubiții mei, nu putem să cunoaștem teologia Bisericii dacă nu o studiem pe baza surselor Tradiției Bisericii. Pentru că fiecare afirmație teologică adevărată are un autor și o istorie a receptării ei în Biserică. Cei care se ocupă cu teologia cunosc că studiul teologic e plin de rigoare și de atenție. Cărțile Bisericii, în sinea lor, sunt creații profunde și pline de meticulozitate. Iar pentru a le înțelege într-un anumit grad e nevoie de multă răbdare, atenție, specializare, înțelepciune, luminare de la Dumnezeu.

Așadar, Dumnezeul mântuirii noastre, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, să ne întărească pe noi în cunoașterea teologică și în viața evlavioasă a Bisericii! Pentru ca să ne bucurăm aici și veșnic întru lumina Sa cea necreată și veșnică. Amin!


[1] Începută la 8. 10, în zi de miercuri, pe 10 iulie 2019. Zi cu soare, 19 grade, vânt de 6 km/ h.

[2] A se vedea: https://el.wikipedia.org/wiki/Χαλκηδόνα, https://ro.orthodoxwiki.org/Calcedon, https://en.wiktionary.org/wiki/Χαλκηδών.

[3] Cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Chalcedon.

[4] Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/663/sxsaintinfo.aspx.

[5] Cf. Acta Conciliorum Oecumenicorum [ACO], edidit Eduardus Schwartz, tomus alter, volumen primum, pars altera [II. 1. 2], Ed. Walter de Gruyter & co., Berolini et Lipsiae, MDCCCCXXXIII [1933], p. 126 [322].

[6] Idem, p. 129 [325]. [7] Ibidem. [8] Ibidem. [9] Ibidem. [10] Ibidem. [11] Ibidem. [12] Ibidem.

[13] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Nestorius.

[14] ACO II. 1. 2, ed. cit., p. 129 [325]-130 [326].

[15] Idem, p. 130 [326].

[16] Idem, p. 141 [337]-155 [351].

[17] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Pope_Leo_I.

[18] Decrees of the Ecumenical Concils, volume one, Nicaea I to Lateran V, edited by Norman P. Tanner, original text established by G. Alberigo, J. A. Dossetti, P.-P. Joannou, C. Leonardi, and P. Prodi, in consultation with H. Jedin, Pub. Sheed & Ward and Georgetown University Press, Washington, DC, 1990, p. 75.

[19] A se vedea: https://digi.vatlib.it/mss/detail/Ott.gr.29.