Revista Studii Teologice, nr. 4, 2017
Revista Studii Teologice, seria a III-a, anul XIII, nr. 4, octombrie-decembrie, București, 2017, 295 p.
*
Pr. Constantin Preda, Sfântul Ioan Cassian și lectura duhovnicească a Scripturii (lectio divina), p. 5-28.
Și autorul face greșeala uluitoare de a considera că a medita sau a cugeta la Scriptură înseamnă a o murmura, a o repeta cu voce, p. 8-9. Aceeași greșeală copilărească am întâlnit-o și în articolul Diac. Alexandru Mihăilă: Sfânta Scriptură în Apoftegmele Părinților, p. 134[1]. Pe care, mai apoi, l-am văzut propagând-o și într-un interviu TV.
Însă meditarea sau contemplarea duhovnicească a Scripturii înseamnă luminarea dumnezeiască pe care o primești, pe măsura curățirii tale de patimi, referitoare la un text din Scriptură sau din Părinții Bisericii, pe măsură ce citești acele texte. Pe măsură ce le aprofundezi cu voce sau în tăcerea inimii tale. Mai pe înțeles, când Sfântul Maximos Mărturisitorul a scris despre textele grele din Scriptură și din Sfinții Dionisios Areopagitul și Grigorios Teologul, le-a scris pe măsură ce a fost luminat de Dumnezeu să le înțeleagă duhovnicește. A citit textele, le-a recitit, le-a adâncit…și pe măsură ce le-a tot citit, el a fost luminat de Dumnezeu despre realitatea lor profundă. Așa că esența contemplației duhovnicești e tocmai luminarea dumnezeiască, revelația și nu efortul omului de a se face capabil să primească luminarea. Că rostești textele cu voce, că nu le rostești, că le auzi, că le aprofundezi mai puțin contează. Ceea ce contează e ce primești de la Dumnezeu, deodată, fără să fie rodul unei cugetări a ta, și care vine în noi ca o luminare, ca o înțelegere profundă a textelor venită de la El.
Lucru pe care îl spune, în cele din urmă, și Părintele Preda în p. 26: „Lectura duhovnicească, potrivit Părinților pustiei, constituie un mod de lectură a Sfintei Scripturi, posibilă prin lucrarea Duhului Sfânt în noi. Trecerea de la exegeza textului la înțelegerea lui duhovnicească, precum și trecerea de la sensul literal la sensul spiritual al unui text biblic, se împlinește mai puțin prin efortul nostru omenesc, și mai mult prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt”. Căci contemplarea Scripturii sau a creației e lucrarea tainică a harului Treimii în noi, pe când noi stăm treji, concentrați, în rugăciune, ca să înțelegem cele ale lui Dumnezeu.
*
Pr. Ilie Melniciuc-Puică, Textul biblic în iconografia ortodoxă, p. 29-42.
În n. 32, p. 37, găsim un alt articol al autorului: Abrevieri din manuscrisele biblice regăsite în iconografie, în rev. Studii Teologice, 5 (2009), p. 111-137.
*
Pr. Cezar Hârlăoanu, Dinamica Scripturii în context liturgic. Facerea 2, 24, p. 43-75.
În Taina Nunții, celălalt „îmi aparține în aceeași măsură în care și eu îi aparțin”, p. 56.
„Dumnezeu nu poate fi exclus din relația de unire dintre cei doi [soți] pentru că El este inițiatorul acelei legături, dar și Cel care aduce la existență pe bărbat și pe femeie”, p. 69.
„Preluarea textului și actualizarea lui în slujba Cununiei demonstrează chemarea la sfințenie a celor doi miri. Soții se sfințesc unul pe celălalt și relația lor este cea mai sinceră și puternică lucrare a sfințeniei. Unirea dintre soț și soție devine rugăciune izvorâtă din iubire. De aceea și Dumnezeu preferă să folosească drept model al relației dintre El și poporul Său, dintre Hristos și Biserică, tocmai relația dintre soți din sânul familiei. Valoarea spirituală a familiei înseamnă a-L așeza pe Dumnezeu la temelia acesteia și a face din Hristos centralitatea vieții proprii”, p. 71.
*
Pr. Ion Reșceanu, „Chipurile Vechiului și Noului Testament” – o evaluare din perspectiva contribuției aduse de Sf. Antim Ivireanul studiului biblic în epocă, p. 77-95.
Discută Arhim. Sofian Boghiu, Sfântul Antim Ivireanul și Mănăstirea Tuturor Sfinților, Ed. Bizantină, București, 2005, p. 30-124[2], cf. n. 1, p. 78.
*
Diac. Olimpiu-Nicolae Benea, Perspective hermeneutice ortodoxe în interpretarea Epistolei către Coloseni, p. 119-140.
*
Cristinel Iatan, Crearea lumii și a omului – perspectiva biblică patristică și cea biblică modernă. Repere fundamentale, p. 141-164.
În WTT, Ber. 1, 6, רָקִ֖יעַ [rakia] înseamnă tărie, p. 148.
„Toate [apar] la porunca lui Dumnezeu[,] care este[,] în același timp[, și] o binecuvântare [a lor]”, p. 155. Porunca lui Dumnezeu este și o binecuvântare a făpturilor create de El.
În Ber. 1, 26, WTT, צֶלֶם [șelem] = chip, p. 155.
*
Eustratie, Preotul din Constantinopol, Despre starea sufletelor după moarte, p. 165-217. Introducere, trad. din lb. gr. veche și note de Ierod. Arsenie Pohrib.
În latină: De statu animarum post mortem, p. 165. În greacă: Cuvânt de apărare împotriva celor care spun că sufletele oamenilor nu mai sunt active după despărțirea de trupurile lor, p. 165, n. 1. Și traducătorul român a folosit CCSG 60, 2006[3], cf. p. 165, n. 1.
Lucrarea e din sec. 6, p. 165. Autorul tratatului, Evstratios, a fost Preot al Marii Biserici Sfânta Sofia din Constantinopol. Și ucenicul Sfântului Evtihios, Patriarhul Constantinopolului, cel care a prezidat Sinodul V Ecumenic, p. 166. Iar Evstratios este și autorul Vieții Sfântului Evtihios al Constantinopolului, publicată recent în CCSG 25, 1992[4], cf. p. 167, n. 10. Tot el a scris și Viața Sfintei Mucenice Golindouch, din Persia, care a fost martirizată în 13 iulie 591, p. 168.
Se pare că tratatul tradus a fost scris între 582-593, p. 169. S-a pierdut lucrarea sa Despre suflet și Îngeri, p. 170. De fapt numele tratatului e acesta: „Al lui Evstratios, Preotul Preasfintei și Marii Biserici a lui Dumnezeu din Constantinopol, Cuvânt împotriva celor care spun că sufletele oamenilor, după despărțirea de trupurile lor, nu mai sunt active și că nu mai este cu putință ca acestea să dobândească vreo binefacere din rugăciunile și prinoasele aduse lui Dumnezeu pentru folosul lor. Însă [sufletele] cu adevărat primesc binefaceri și sunt ușurate, după cum veți vedea, citind mai departe în această carte”, p. 170-171.
Cartea a fost cunoscută de Sfântul Fotie cel Mare și conține elemente existente în Viața Sfântului Patriarh Evtihios, cât și în Viața Sfintei Mucenice Golindouch, p. 171.
Tratatul Preotului Evstratios a fost sursă de inspirație pentru Dialogurile Sfântului Gregorius cel Mare, p. 172. Sfântul Fotie scrie despre tratat în Bibliotheca 171[5]. Și în rezumatul său, Sfântul Fotie spune că Evstratios a urmărit să lămurească 3 lucruri:
1. sufletele oamenilor sunt active după moarte;
2. sufletele care se arată în vedenii se manifestă ele însele;
3. sufletele celor adormiți au nevoie de rugăciunile Bisericii și de milostenii, p. 173-174.
Și Evstratios a răspus în sec. al 6-lea unor premergători ai adventiștilor de astăzi. Pentru că aceia spuneau, ca și adventiștii de astăzi, că sufletele „dorm” după moarte, că sunt „inactive” și, pe această minciună, negau intervenția sufletelor Sfinților în viața noastră, p. 174. Însă Evstratios afirmă, dimpotrivă, că „sufletul este activ după moarte”, p. 177, și că „Sfinții își săvârșesc ei înșiși arătările lor”, p. 179. După moarte, ne spune Evstratios, „toate sufletele sunt active în mod simțitor și potrivit [firii] lor, întrucât sunt vii. Iar cele ale Sfinților vin în această lume, prin voia lui Dumnezeu, precum Moisis s-a arătat pe munte”, p. 180, pe muntele Taborului.
Tot din tratat: „manifestările și vindecările Sfinților se fac cu adevărat. Ei nu sunt făcători de voie bună și înșelători, ca pe scenă, și nici nu sunt actori, ci, dimpotrivă, se arată cu adevărat”, p. 184, oamenilor în vedenii dumnezeiești.
„comuniunea începută în Biserică, pe pământ, nu trebuie și nu poate fi întreruptă prin moarte. Rămânem, prin rugăciune, în comuniune cu toți cei trecuți la Domnul, căci aceștia, odată cu moartea, nu dispar, ba mai mult, unii dintre ei se fac mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu”, p. 191-192.
Traducerea tratatului: p. 193-217, în 29 de puncte.
Scripturile și Părinții sunt îndrumătorii și proviziile noastre teologice și duhovnicești, p. 196.
„prezența…faptelor celor drepte este strigăt puternic înaintea Domnului”, p. 199.
„sufletul rațional și inteligibil, chiar și după separarea de trup [prin moarte]…rămâne precum este, viețuiește și comunică, fiind activ, nu în închipuire, ci în realitate. Întrucât [sufletul] este rațional, cugetător și nematerialnic, bucurându-se de libertatea apropierii de Dumnezeu, Care-l și cârmuiește”, p. 201, îl conduce.
„cine este în lumină niciodată nu rămâne inactiv”, p. 202, nelucrător. Cine este în lumina lui Dumnezeu cea necreată.
„[Sufletul] este simplu și fără formă. Și s-a arătat aceasta de noi mai în detaliu într-un alt tratat: Despre suflet și Sfinții Îngeri, și anume că aceștia sunt simpli și fără de trupuri”, p. 204.
„Sfinții niciodată nu încetează să mijlocească pentru cei care săvârșesc nedreptăți și nelegiuiri, dar cu mult mai mult mijlocesc în numele celor care se apropie de ei și îi cheamă cu toată inima lor. Întrucât sunt activi, ei înalță cereri milostivului nostru Dumnezeu și Stăpân. Mijlocirea este mai degrabă semn al lucrării decât al lipsei de lucrare”, p. 206.
„Însă, la fel ca Îngerii, prezenți pe pământ prin arătarea propriei lor ființe, așa și sufletele Sfinților, în ființa lor personală se arată. Și ori de câte ori Dumnezeu voiește să trimită aceste ființe, ele înfăptuiesc manifestările pe măsura darului harului primit de la Dumnezeu pentru mântuirea și folosul celor care au nevoie de aceasta sub vremuri. Și nici Sfinții Îngeri, nici sufletele Sfinților nu săvârșesc vreodată arătările, adică lucrările lor, dacă nu le-a poruncit aceasta Dumnezeu. Aceștia, fiind slujitori [ai lui Dumnezeu n.n.], împlinesc cu frică ce li se poruncește”, p. 207, de către El.
„o vedere a sufletelor Sfinților apare celor vrednici de o arătare a lor, fără îndoială, prin porunca lui Dumnezeu”, p. 210. Căci noi vedem, din voia lui Dumnezeu, pe măsura vredniciei personale, în vedenii dumnezeiești, pe Îngerii și Sfinții lui Dumnezeu.
*
O recenzie. Pr. Daniel Benga a recenzat Konstantin Nikolakopoulos, Athanasios Vletsis (Hgg), Das Heilige und Große Konzil der Orthodoxen Kirche (Kreta 2016), în rev. Orthodoxes Forum 31 (2017), nr. 1-2, 270 p.[6].
„În ciuda tuturor obstacolelor și a neajunsurilor, Părintele Ioan Moga conchide că Sfântul și Marele Sinod din Creta constituie un important început pentru noul proces sinodal panortodox”, p. 225.
[1] A se vedea articolul: https://www.academia.edu/33382782/Sfânta_Scriptură_în_Apoftegmele_Părinților.
[2] A se vedea: https://www.elefant.ro/sfantul-antim-ivireanul-si-manastirea-tuturor-sfintilor_9ab45e6e-f1ca-4446-8856-abf08975fd6a.
[3] Idem: http://www.brepols.net/Pages/ShowProduct.aspx?prod_id=IS-9782503406015-1.
[4] Idem: http://www.brepols.net/Pages/ShowProduct.aspx?prod_id=IS-9782503402512-1.
[5] Cf. http://www.tertullian.org/fathers/photius_copyright/photius_04bibliotheca.htm#171.
[6] A se vedea: https://eos-verlag.de/orthodoxes-forum-1-2-2017/.