Rev. Glasul Bisericii, nr. 1-6, 2016
Rev. Glasul Bisericii, anul LXXV (2016), nr. 1-6, ianuarie-iunie, 425 p.
*
Pr. Dr. Nicolae Dascălu, Cult, cultură și actualitate socială în programele radiourilor creștine. Cazul Radio Trinitas, p. 109-127.
Radio România și-a început emisia la 1 noiembrie 1928 cu rugăciunea Tatăl nostru, p. 111. Colindele au reapărut la radio în 22 decembrie 1989, p. 111.
În 2013, în România, erau 124 de licențe audiovizuale religioase: Biserica Ortodoxă: 58, romano-catolicii 7, neoprotestanții 59, p. 112.
Radio Vocea Evangheliei este al Alianței Evanghelice din România[1], p. 112.
Din 1998 există un statut de funcționare al Radio Trinitas, p. 115. În p. 115, n. 8, autorul își citează teza doctorală, care a fost publicată în 2012.
Prima emisiune Radio Trinitas: Prohodul Domnului, live, din Catedrala mitropolitană din Iași, și avut loc în ziua de 17 aprilie 1998, în Vinerea Mare, p. 116.
În 2013, Radio Trinitas a transmis 4.180 de minute de programe religioase, p. 117.
„Biserica Ortodoxă Română își manifestă neutralitatea din punct de vedere politic, însă nu este indiferentă față de societatea în care fiii și fiicele duhovnicești își desfășoară activitatea de fiecare zi. Biserica respectă autoritățile alese prin vot liber de cetățeni și, totodată, cooperează la proiectele compatibile cu vocația ei spirituală, pentru bunul mers al organismului social din care ea însăși face parte”, p. 123.
„Radio Trinitas și-a structurat grila de programe pe triada cult-cultură-actualitate socială, acordând mereu atenție stabilirii unui echilibru în gestionarea timpilor de emisie, în favoarea ascultătorilor”, p. 125.
*
Pr. Dr. Mihai Iordache, Credința, libertatea și legea lui Dumnezeu în gândirea lui Emil Brunner. Critici ortodoxe, p. 129-143.
Brunner considera că Biserica este „problema nerezolvată a Protestantismului”, p. 130, iar „miracolul revelației poate fi văzut numai prin credință”, p. 131.
Iar autorul trage concluzia că „starea omului în Protestantism este mai degrabă legalistă decât înnoitoare și duhovnicească”, p. 142.
*
Dr. Cristina Benga, Predarea Religiei ca artă a modelării sufletești, p. 259-267.
„profesorul de Religie trebuie să promoveze o pedagogie deschisă noului”, p. 259. El trebuie să fie un partener de discuții cu elevii săi, p. 260.
„a educa bine…înseamnă să faci din fiecare clipă o sărbătoare”, p. 264.
„misiunea dascălului de Religie…[este aceea] să-l provoace pe elev să se schimbe, să crească în înțelepciune, să urce spre cer”, p. 266.
*
Alin Vasilică Stângă, Moment aniversar – 20 de ani de la înființarea Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, p. 389-391. Extras din rev. Biserica Ortodoxă, XVIII (2016), nr. 2 (iunie-decembrie), cf. p. 389, n. *.
E vorba de anul 2016, p. 389.
*
Pr. Prof. Dr. Daniel Benga, Istoria și semnificația clopotului și a toacei în Biserica Ortodoxă, Ed. Cuvântul Vieții, București, 2016, 71 p.[2]. Prezentare în p. 411-412.
[1] A se vedea: https://aliantaevanghelica.wordpress.com/.
[2] Idem: https://www.edituracuvantulvietii.ro/Books/Details?BookID=8273a6f0-f9c7-4a19-a3a5-d44e7ba70b96.