Zaharias, cap. 7, cf. LXX

1. Și a fost în al 4-lea an al lui Darios împăratul, a fost cuvântul Domnului către Zaharias[, în ziua] a 4-a a lunii a 9-a, care este Haselef [Χασελευ],

2. și l-a trimis întru Betil [Βαιθηλ]. [Iar] Sarasar [Σαρασαρ] și Arbeseer [Αρβεσεερ] împăratul și oamenii săi [au venit ca] să-L potolească pe Domnul [τοῦ ἐξιλάσασθαι τὸν Κύριον],

3. zicând către preoții cei din casa Domnului, a Atotțiitorului, și către Profeți, zicând: „A intrat aici în luna a 5-a, [iar] sfințirea [τὸ ἁγίασμα][1] [este] precum am făcut deja de destui ani”.

4. Și a fost cuvântul Domnului Puterilor[2] către mine [καὶ ἐγένετο λόγος Κυρίου τῶν Δυνάμεων πρός με], zicând:

5. „Zi către tot poporul pământului și către preoți zicând: «Dacă aveți să postiți sau aveți să vă bateți în piept[3] în cele de-a cincea [zi][4] sau în cele de-a șaptea [zi][5] și, iată, 70 de ani nu [cu] postire Mi-ați postit Mie?

6. Și dacă aveți să mâncați sau aveți să beți, nu voi mâncați și [nu] voi beți?

7. [Oare] nu sunt acestea cuvintele, pe care le-a grăit Domnul în mâinile Profeților celor mai dinainte, când Ierusalimul era locuit și înflorit, [cât] și cetățile lui dimprejur, iar dealul și câmpia locuia?»!”.

8. Și a fost cuvântul Domnului către Zaharias, zicând:

9. „Acestea zice Domnul Atotțiitorul: Judecata cea dreaptă judecați, iar milă și îndurare faceți fiecare către fratele său [ἕκαστος πρὸς τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ] [vostru]!

10. Și văduvă și orfan și prozelit și nevoiaș nu asupriți, iar răutatea fiecare fratelui său [καὶ κακίαν ἕκαστος τοῦ ἀδελφοῦ αὐτοῦ] să nu și-o amintească cu răutate în inimile voastre [μὴ μνησικακείτω ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν] [în inima sa]!”.

11. Și nu au ascultat a lua aminte și au dat spatelui neînțelept [καὶ ἔδωκαν νῶτον παραφρονοῦντα][6] și urechile lor le-au îngreuiat [pentru] a nu asculta.

12. Și inima lor au rânduit-o neascultătoare, [pentru] a nu asculta legea mea și cuvintele, pe care le-a trimis Domnul Atotțiitorul în[tru] Duhul Său [οὓς ἐξαπέστειλεν Κύριος Θαντοκράτωρ ἐν Πνεύματι Αὐτοῦ], în mâinile Profeților celor mai dinainte. Și s-a făcut urgie mare [ὀργὴ μεγάλη] de la Domnul Atotțiitorul.

13. Și va fi [în] ce chip a zis și n-au ascultat de El. „Așa vor striga și nu îi voi asculta”, zice Domnul Atotțiitorul.

14. „Și îi voi scoate pe ei întru toate neamurile pe care nu le-au cunoscut. Și pământul va fi nimicit pe urma lor de la [cel] trecând [ἐκ διοδεύοντος] și de la [cel] întorcându-se [καὶ ἐξ ἀναστρέφοντος]. Și au rânduit pământul cel ales întru pieire”.


[1] Cu referire la templu.

[2] Al Puterilor cerești.

[3] În semn de pocăință.

[4] În zilele de joi.

[5] În zilele de sâmbătă.

[6] Și le-au uitat ca niște oameni neînțelepți.