Zaharias, cap. 9, cf. LXX
1. Dobândirea cuvântului Domnului, [căci] în pământul lui Sedrah [Σεδραχ] și al Damascosului/ Damascului [este] jertfa Sa. Pentru că Domnul îi privește pe oameni și toate semințiile lui Israil.
2. Și Ematul [Εμαθ] [este] în[tru] hotarele ei, Tirosul și Sidonul, pentru că au gândit foarte.
3. Și și-a zidit Tirosul fortăreața ei și a câștigat argintul ca țărâna și a adunat aurul ca tina drumurilor.
4. Pentru aceea, Domnul o va moșteni pe ea și va lovi înspre mare puterea ei și aceasta în[tru] foc va fi topită.
5. Va vedea Ascalonul și se va teme, dar și Gaza [Γάζα] va suferi durere foarte, [cât] și Accaronul [Ακκαρων], că[ci] a fost rușinată în[tru] fărădelegea ei[1]. Și va pieri împăratul din Gaza și Ascalonul [Ἀσκαλὼν] nu are să fie locuit.
6. Și vor locui cei străini de neam în Azotos [Ἄζωτος] și voi dărâma semeția celor străini de fel[2].
7. Și voi ridica sângele lor din gura lor și urâciunile lor din mijlocul dinților lor. Și va rămâne și acesta Dumnezeului nostru. Și vor fi ca hiliarhosul [χιλίαρχος][3] în Iudas, iar Accaronul ca Iebuseos [ὁ Ιεβουσαῖος].
8. Și voi pune casei Mele ridicare [καὶ ὑποστήσομαι τῷ οἴκῳ Μου ἀνάστημα], [pentru] a nu trece, dar nici [pentru] a se întoarce. Și nu am să mai vin în[tru] ei [καὶ οὐ μὴ ἐπέλθῃ ἐπ᾽ αὐτοὺς], [nici] nu [voi] mai [fi] ieșind [οὐκέτι ἐξελαύνων]. Pentru că acum am văzut în[tru] ochii Mei [διότι νῦν ἑώρακα ἐν τοῖς ὀφθαλμοῖς Μου].
9. Bucură-te foarte [χαῖρε σφόδρα], fiică a Sionului [θύγατερ Σιων]! Propovăduiește [κήρυσσε], fiică a Ierusalimului [θύγατερ Ιερουσαλημ]! Iată [ἰδοὺ], împăratul tău îți vine ție drept și mântuind [ὁ βασιλεύς σου ἔρχεταί σοι δίκαιος καὶ σῴζων]! [Și] El [este] blând [Αὐτός πραῢς] și șezând pe cel de sub jug și pe mânzul cel tânăr [καὶ ἐπιβεβηκὼς ἐπὶ ὑποζύγιον καὶ πῶλον νέον].
10. Și va nimici cu totul carele din Efrem și calul din Ierusalim și va fi nimicit cu totul arcul cel războinic și mulțimea și pacea din neamuri. Și va face început [de la] ape până la mare și [de la] râuri [până la] trecerile pământului.
11. Și tu [καὶ σὺ], în sângele făgăduinței [ἐν αἵματι διαθήκης], ai trimis pe cei legați ai tăi din groapă [ἐξαπέστειλας δεσμίους σου ἐκ λάκκου], neavând apă [οὐκ ἔχοντος ὕδωρ].
12. Veți ședea în fortăreață, cei legați ai adunării, și pentru o zi a pribegiei tale pe cele îndoite ți le voi răsplăti ție.
13. Pentru că Mi te-am întins pe tine Mie, Iuda, arc l-am umplut pe Efrem, și voi ridica pe copiii tăi, Sionule, împotriva copiilor ellinilor, și te voi mânui ca pe sabia luptătorului [καὶ ψηλαφήσω σε ὡς ῥομφαίαν μαχητοῦ].
14. Și Domnul va fi în[tru] ei [καὶ Κύριος ἔσται ἐπ᾽ αὐτοὺς] și va ieși ca fulgerul săgeata [καὶ ἐξελεύσεται ὡς ἀστραπὴ βολίς][Lui]. Și Domnul Atotțiitorul în[tru] trâmbiță va trâmbița [καὶ Κύριος Παντοκράτωρ ἐν σάλπιγγι σαλπιεῖ] și va merge în[tru] valul amenințării Sale [καὶ πορεύσεται ἐν σάλῳ ἀπειλῆς Αὐτοῦ].
15. Domnul Atotțiitorul îi va apăra pe ei și îi va topi pe ei și îi va copleși pe ei în pietrele praștiei. Și îi vor bea pe ei ca pe vin și îi vor umple [pe ei] ca pe vasele jertfelnicului.
16. Și Domnul îi va mântui pe ei în ziua aceea ca pe oile poporului Său [καὶ σώσει αὐτοὺς Κύριος ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ ὡς πρόβατα λαὸν Αὐτοῦ]. Pentru că pietrele cele sfinte[4] sunt rostogolite pe pământul Său.
17. Că[ci] dacă ceva [este] bun, [atunci este] al Lui, iar dacă ceva [este] frumos, [atunci este] de la El. Grâul [este cu] tinerii și vinul cel cu bun miros [este] cu fecioarele.
[1] Se referă la cetatea Accaron.
[2] A celor păgâni.
[3] Un comandant militar peste o mie de soldați.
[4] Ale templului de la Ierusalim, care fusese dărâmat.