Scrieri despre moarte și înviere (I)
Sfântul Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, Pseudo-Ciprian, Scrieri despre moarte și înviere (I), trad. din gr. veche și lat., introd. și note de Corneliu Clop, col. Credința ortodoxă, Ed. IBMO, București, 2018, 232 p.
*
E vorba de Sfântul Augustinus de Hippo și de Sfântul Cyprianus de Carthaginensis. Și dacă pui „pseudo” în fața unor scrieri patristice, atunci le desconsideri, le anulezi.
Sfântul Ambrosius al Mediolanumului ne cere să trecem „de la întunericul păcatelor la lumina virtuților”, p. 6.
Exorcismele Sfântului Cyprianus de Carthaginensis (a folosit CSEL 3), p. 35-44.
Sfântul Augustinus de Hippo: „noi nu afirmăm că în Hristos a murit firea dumnezeiască, ci firea omenească”, p. 51.
Hristos „a luat asupra Sa doar pedeapsa și ne-a izbăvit și de păcat și de pedeapsă”, p. 71.
„nimic nu este mai rău decât moartea veșnică”, p. 80, decât Iadul.
Sfântul Ioannis Hrisostomos: „înmormântarea s-a transformat în lucrare sfântă”, p. 87.
Sfântul Augustinus de Hippo: „Maica Biserică se bucură pentru oamenii înviați zilnic în suflet”, p. 94, în sufletul lor. Pentru cei care se pocăiesc și primesc iertarea păcatelor lor de la Domnul.
Antiquarius = scribul care știa să scrie frumos, p. 96, n. 138.
Piatra de pe mormânt = puterea obiceiului celui păcătos, p. 101. „Piatra obișnuinței”, p. 103, păcătoase.
Sfântul Ioannis Hrisostomos: „Dumnezeu caută să fii bogat în gânduri bune”, p. 126-127.
„din momentul în care Domnul a distrus moartea noastră cu moartea Lui și a înviat a treia zi din mormânt, moartea nu mai este îngrozitoare pentru cei credincioși”, p. 150.
„cu adevărat viața noastră este o călătorie; suntem niște călători în lumea aceasta”, p. 153.
„Aceasta este culmea credinței creștine: să așteptăm viața adevărată după moarte”, p. 154.
„De fapt, ce este moartea, dacă nu despărțirea trupului de suflet? În momentul în care pleacă sufletul, care trăiește veșnic, care nu cunoaște moartea…doar trupul moare”, p. 155-156.
„pântecele pământului”, p. 157.
Avem nevoie de „acea tristețe care este spre pocăință”, p. 170.
Sfântul Augustinus de Hippo: „oriunde ar fi înmormântat sau chiar dacă nu ar fi înmormântat trupul celui mort, trebuie dobândită odihna sufletului”, p. 194, său, a celui adormit.
„Martirii se preocupă de treburile celor vii prin puterea dumnezeiască, fiindcă cei morți, prin propria lor fire, nu pot lua parte la treburile celor vii”, p. 219.