Viața Sfântului Ioan din Kronstadt

Pr. Ioan Andronic, Viața Sfântului Ioan din Kronstadt, Ed. Doxologia, Iași, 2013, format mic, 108 p.

*

Iar pe antepagina de titlu se spune: „volumul reproduce un manuscris aflat în arhiva Bibliotecii Dumitru Stăniloae din Iași”. Însă cine este autorul? Și după ce surse a întocmit-o?

Viața Sfântului Ioann [Иоанн][1] începe în p. 5. S-a născut la 19 octombrie 1829 din părinții Ilie și Teodora, p. 5. Și pentru că era firav, Sfântul Ioann a fost botezat imediat, în ziua nașterii, p. 5. Ascultător față de părinții săi, p. 6. Mama sa a murit în 1871, deasupra mormântului ei zidindu-se un Paraclis în 1880, p. 6.

La 6 ani nu putea să învețe, p. 6. Dar, rugându-se, a primit luminare și ajutor de la Dumnezeu, putând să citească ușor și să înțeleagă, p. 7. A terminat Seminarul în 1851, pe când avea 22 de ani, fiind cel mai bun elev al Seminarului și a fost trimis cu bursă la Academia Teologică din Petersburg, unde a studiat timp de 4 ani, p. 8.

Și-a visat Biserica din Kronstadt înainte de a fi hirotonit Preot, p. 9. S-a căsătorit în 1855 cu Preoteasa Elisabeta și la 12 decembrie 1855 a fost hirotonit Preot pe seama Catedralei din Kronstadt, p. 9.

Cuvintele sale: „Oamenii răi sunt oameni bolnavi, iar pe cei bolnavi trebuie să-i compătimim mai mult decât pe cei sănătoși”, p. 11. Își împărțea și hainele și încălțările, p. 13. Își împărțea tot salariul, p. 14.

Preotul când se roagă, spunea el, „trebuie să aibă convingerea că tot ce gândește și zice se împlinește”, p. 21.

În 1857 a devenit Profesor de Religie la gimnaziu, p. 21, iar din 1862 a predat la liceu, p. 22.

„Părintele avea o voce sonoră, clară. Citirea lui era însuflețită și plină de viață”, p. 24.

Neînțeles și vorbit de rău, p. 32.

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul a adormit pe 6 ianuarie, p. 34. El spunea despre Sfântul Ioann: „Părintele Ioan din Kronstadt este o minune dumnezeiască a timpurilor noastre”, p. 34.

„Ochii Părintelui s-au aprins ca un foc, care nu o dată îi făcea pe mulți să tremure. […] [Și i-a spus:] «Eu vorbesc după conștiința mea de Preot»”, p. 35.

E considerat în mod nedrept un fanatic religios, p. 36.

Sfântul Ioann a primit bederniță, mitră, a fost Protoiereu, apoi Mare Eclesiarh al Catedralei după 40 de ani de Preoție, p. 36.

În 1894 a primit decorația Sfânta Ana, gradul I, cu Cruce împodobită cu briliante, p. 37. În 1899 a primit decorația bulgară gradul II, steaua și Crucea cu pietre scumpe, cât și decorațiile Sfântul Vladimir, gradul IV și III, p. 37. În 1899, Sfântul Sinod i-a dat mitră, iar în 1907 a devenit membru al Sfântului Sinod permanent, p. 37.

Fericitul Ilarion a trimis-o pe Fericita Parascheva Covrighina la Kronstadt, la Sfântul Ioann, ca să-i slujească acestuia, p. 38-39. Datorită ei a început să facă convorbiri religioase în case și familii respectabile, p. 40.

De la cinstitorii săi, Sfântul Ioann a primit o Cruce preoțească la împlinirea a 25 de ani de Preoție, p. 41.

În 1885, Sfântul Ioann a împlinit 30 de ani de Preoție, p. 45. Și la îndemnul Stareței Parascheva s-a făcut jubileul de 30 de ani și a primit încă o Cruce de la credincioși, p. 45. Fericita Parascheva a adormit pe 24 septembrie 1886, p. 46-47.

În 1890 s-au împlinit 35 de ani de Preoție, p. 48. Și la predica din acea zi a spus: „Preoția mea și a tuturor Preoților este Preoția lui Hristos. Adevăratul, veșnicul Preot, este unul, Hristos. El în persoana noastră săvârșește cele preoțești în veci”, p. 48. Dar și: „Eu însă doresc cu toată inima să câștig sfințenie și să ajung la desăvârșire și mă voi sili cu ajutorul lui Dumnezeu”, p. 49.

Biserica unde el a slujit avea hramul Sfântul Apostol Andreas, p. 48.

Sfântul Ioann s-a rugat și pentru musulmani, p. 52, 80. Sfântul Ioann a fost martor ocular la moartea Împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei[2], p. 55.

Sfântul Ioann se trezea la 4 dimineața, p. 56. Spovedea și împărtășea mulți oameni, p. 59. Ce spunea cineva despre el: „Vorbește lumea despre minunile Părintelui Ioan, dar, după convingerea mea, viața Părintelui Ioan, plină de atâtea osteneli și încordare, este cea mai mare minune. Dacă ar încerca cineva să trăiască după chipul Părintelui Ioan, fără îndoială că s-ar îmbolnăvi și ar muri înainte de vreme. Numai un om plin de dar este în stare să ducă o asemenea viață”, p. 61.

La Liturghiile sale se aduceau la altar de la 3000 până la 5000 de prescuri, p. 66. Când se îmbrățișa cu ceilalți Preoți, el spunea: „Hristos în mijlocul nostru, Cel viu și lucrător”, p. 67.

S-a rugat pentru mai mulți evrei și i-a vindecat de boală, p. 80-81. Într-o predică, Sfântul Ioann mărturisește că în Catedrala unde el slujea, veneau câte 5000 de oameni, p. 95. Și împărțea zilnic pâine la o mie de săraci, p. 96. Dar nu da milostenie bețivilor și cerșetorilor, p. 96. Vindeca demonizați, p. 96. Binecuvânta zeci de mii de oameni, p. 99.

Nosce te ipsum [Cunoaște-te pe tine însuți]!, spunea Sfântul Ioann, „formează conținutul vieții mele. Eu și astăzi nu încetez a mă cerceta și a mă cunoaște pe mine însumi. Această cercetare mă face să-mi cunosc neputința mea și mă smerește”, p. 105-106.

Tot Sfântul Ioann: „Rugăciunea este cu adevărat respirația sufletului”, p. 108.

E incompletă. Pentru că nu vorbește și despre adormirea și preaslăvirea lui. Însă stilul e captivant. Cartea e bine scrisă.


[1] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_de_Kronstadt.

[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_al_III-lea_al_Rusiei.