Predica la 14 ani de la hirotonia mea întru Diacon

Iubiții mei[1],

în mod providențial s-a păstrat în imagini atmosfera zilei în care am fost hirotonit Diacon[2]. Dar și chipul meu din acea zi[3]: eu sunt cel din față, din dreapta, în veșmânt diaconal alb și cu marama primită de la bunica mea Floarea la gât.

Biserica unde am fost hirotonit a fost resfințită în acea zi, dar Slujba s-a făcut afară. Era o zi de duminică, călduroasă, ziua de 4 septembrie 2005. Și pentru că era invitat și PS Irineu Popa[4], viitorul Mitropolit al Olteniei, PS Galaction[5] i-a cerut acestuia să mă hirotonească întru Diacon.

Am trăit Hirotonia diaconală într-o profundă pace și bucurie dumnezeiască. Toată acea mulțime de oameni nu m-a deranjat interior, pentru că eram mai mult în mine decât în afară. Apoi am consumat pentru prima oară Sfântul Potir, Domnul umplându-mă de focul dragostei Sale. Eram doar cu mamaia Floarea și cu Doamna Preoteasă Gianina Maria-Cristina, soția mea, și am mers și am ajuns acasă cu pace.

Dar hirotonia întru Diacon a însemnat punerea mea în slujire, punerea mea în fața Sfintei Mese, umplerea mea de îndrăzneală sfântă, pentru ca să pot să Îi slujesc lui Dumnezeu. Căci între îndrăzneala sfântă pe care ți-o dă Hirotonia și îndrăzneala sinucigașă de a săvârși Cele Sfinte fără Hirotonie e o imensă diferență. Pentru că atunci când Dumnezeu te pune în Preoție, El îți dă totodată și îndrăzneala sfântă de a-I sluji Lui. Dar când crezi că poți să Îi slujești lui Dumnezeu și fără Hirotonie, și fără Biserică, și fără voia lui Dumnezeu, atunci tot ceea ce faci este o insultă continuă la adresa lui Dumnezeu.

– Cum, în ce clipă a apărut îndrăzneala sfântă de a-I sluji lui Dumnezeu?

– În timpul Hirotoniei și imediat după aceea s-a întărit în mine, a devenit o certitudine! Pentru că atunci când în mod simțit s-a coborât în mine harul Preoției, totodată a apărut și îndrăzneala sfântă de a mă apropia de Sfântul Antimis și de a-I sluji lui Dumnezeu. Cu câteva minute mai înainte nu îndrăzneam, pentru că știam că nu sunt hirotonit. Dar când mâna lui Dumnezeu m-a atins și slava Lui a coborât în mine, atunci a devenit o realitate personală, o normalitate, ceea ce cu câteva minute înainte nu era.

Pentru că îndrăzneala de a-I sluji lui Dumnezeu este tocmai conștientizarea faptului că Hirotonia este o intrare și mai profundă în intimitatea cu Dumnezeu, o intrare întru slujire și pentru slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor. Căci ea e o intimizare abisală cu Dumnezeu și totodată o legare a ta de tot șirul imens al celor care au fost hirotoniți vreodată în Biserica Dumnezeului Celui viu. De aceea, un Diacon, un Preot sau un Episcop se simte împreună-slujitor cu toți cei hirotoniți de Dumnezeu de-a lungul secolelor. Toți ai Preoției au primit în ei harisma slujirii lui Dumnezeu și a oamenilor. Și harisma dumnezeiască a slujirii este o intrare sfântă înaintea lui Dumnezeu, pentru că El ne întărește spre a-I sluji Lui și pentru a propovădui voia Sa.

Διάκονος [diaconos] înseamnă Slujitor. Dar nu un slujitor la mese, nu un chelner, ci un Slujitor hirotonit de Dumnezeu, umplut de harul Preoției, care slujește împreună cu Episcopii și cu Preoții Slujbele Dumnezeiești ale Bisericii. Și Preoția Bisericii este tripartită dintru început, după voia lui Dumnezeu, adică formată din Diaconi, Preoți și Episcopi, și ea nu poate fi modificată de nimeni. Pentru că în Biserica lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu se păstrează neschimbate peste timp, fiind privite și slujite cu evlavie și cu conștiința că suntem nevrednici de statutul nostru de Slujitori ai lui Dumnezeu. Pentru că Preoția Lui e mult prea mare pentru fiecare dintre noi. Și Dumnezeu, Care este adevăratul Preot, adevăratul Sfințitor, adevăratul Liturghisitor al Celor Sfinte, e Cel care slujește toate prin intermediul nostru și împreună cu noi. Căci nimeni nu ar putea fi vrednic să se apropie de Dumnezeu și să Îi slujească Lui, dacă El Însuși nu ne-ar întări spre această slujire.

Ca Diacon, și apoi ca Preot, a trebuit să slujesc și în momente bune, dar și în momente inconfortante pentru mine. Când ești bucuros, când ești împlinit, când ești în pace, te bucuri să slujești, ești în largul tău, lucrurile vin de la sine. Dar sunt dese situațiile când ești ispitit, când ești asaltat de griji, de diverse nevoi, și atunci te lupți interior pentru o anumită…liniște, liniște a slujirii, pentru simțirea harului Său, pentru bucuria ta. Și atunci îți dai seama că El, Dumnezeul Căruia tu Îi slujești, de fapt, face cea mai mare parte din slujirea ta. Pentru că El te întărește întru slujire, El te unifică interior, El te umple de bucurii, simțiri, înțelegeri și vederi sfinte, că El le împlinește pe toate, pe toate cele pe care tu le începi, le conduci și le termini dimpreună cu El.

Și din aceste oscilații interioare, din aceste suișuri și coborâșuri ale mele, ale trăirii mele cu Dumnezeu, mi-am dat seama că Dumnezeu înțelege foarte bine neputința mea și oboseala mea. El nu îmi cere să mor, ci să fac tot ceea ce sunt în stare! Și pentru a mă dărui în slujirea față de El, El Însuși mă întărește și mă duce acolo unde trebuie.

Pentru că Preoția, iubiții mei, nu este doar responsabilitate, doar oboseală, doar fugă, doar o întâietate în Biserică, ci și o bucurie enormă, o împlinire enormă, o sfințire continuă! Preoția e viața de taină cu Dumnezeu! E intrarea sfântă la El și slujirea împreună cu El, pentru a înțelege lucruri unice, inexprimabil de frumoase și de sfinte.

Iar Preoția e o imensă îndrăzneală [παρρησίαν] înaintea lui Dumnezeu, dar una voită și acceptată de El. Pentru că El a dorit și dorește pentru Biserica Lui Slujitori ai Săi, care să cunoască cum trebuie să slujească, cum trebuie să predice, cum trebuie să sfătuiască pe oameni.

Însă noi, robii tipicului, robii slavei deșarte, robii aparențelor, credem că a sluji lui Dumnezeu înseamnă a le face pe toate ca la carte, dar a nu simți nimic, a nu trăi nimic dumnezeiește în timpul slujirii bisericești. Noi credem că a predica înseamnă a impresiona publicul, când a predica înseamnă a explica dumnezeiește, din experiență proprie, viața creștinilor. Noi credem că sfătuirea este o lecție predată cu emfază, când sfătuirea e o vorbire prietenească, sinceră, smerită cu alții, așa cum ne vorbim nouă înșine. Căci dacă am sluji, am predica și am sfătui așa cum trebuie, atunci ne-am uita la ce simțim când slujim, la ce avem de dăruit altora din ce avem, la folosul real al oamenilor.

Nu îmi place să fiu pedant cu oamenii care n-au habar despre teologie în mod aprofundat și despre viața mistică. Pentru ei simplific lucrurile și le ofer la nivelul lor. Căci mă simt bine numai atunci când nu întunec bucuria cu vorbe, ci îmi păstrez liniștea oriunde aș fi. Eu cred că oamenii care vin și se spovedesc, primesc harul Lui, care îi învață să se spovedească. Și cei care se împărtășesc cu Domnul sunt învățați de către El ce să facă, ce să simtă, cum să acționeze într-o situație sau alta. Oamenii care vin la Dumnezeiasca Liturghie nu pleacă la fel, chiar dacă nu știu să exprime acest lucru în cuvinte. Iar cei care dau milostenie, care fac lucruri bune, care țin la familia lor, la tradițiile noastre sfinte, la țara noastră, la strămoșii lor, sunt învățați de Dumnezeu ce să facă în mod continuu. Pentru că Dumnezeu înmulțește binele, înmulțește binecuvântarea, înmulțește cunoașterea și bucuria, acolo unde există deschidere către El și către oameni.

Iar sensul deschiderii interioare e sensul slujirii sfinte. Pentru că noi Îi slujim lui Dumnezeu ca Celui care e începutul, cuprinsul și împlinirea a tot binele. Noi Îi slujim Lui cu iubirea cu care El ne slujește nouă. Sau ne ajută pe noi ca să Îi slujim Lui. Și fiind în slujirea Lui, noi ne deschidem tot mai mult către El și către oameni, către întreaga creație, pentru că nu mai avem nimic de ascuns. Iubirea nu e ascundere, ci dăruire! Și când te dărui, atunci faci bine și vrei binele pentru întreaga creație.

Am urmărit cu consternare incendiile imense din Amazonia[6] din aceste ultime zile[7]. Orice incendiu de proporții, orice poluare necugetată a naturii, orice schimonosire interioară a oamenilor mă doare. Și cred că trebuie să ne doară pe toți! Pentru că slujirea lui Dumnezeu implică și slujirea oamenilor, cât și păstrarea întregii creații în curăția ei dată de Dumnezeu. Pământul, apa, aerul, mâncarea, toate comorile spirituale și materiale de pe fața pământului sunt ale noastre, ale tuturor. Sunt darurile Lui pentru toți. De aceea, poluarea lor înseamnă îmbolnăvirea noastră. Orice stricăm, orice pângărim, orice distrugem cu nesăbuința noastră are repercusiuni în viața noastră. Căci tot binele lumii coboară de la Dumnezeu și se extinde din Biserica lui Dumnezeu, prin noi, creștinii Lui. Pentru că noi toți suntem responsabili cu slujirea lumii, a întregii lumi.

Preoția Bisericii învață tot poporul credincios să slujească. Învață că slujirea e dăruire și bucurie, e sfințire a oamenilor și a întregii creații. Și oamenii care cred în Dumnezeu și se sfințesc împreună cu El, aceștia dăruie iubirea Lui tuturor.

De aceea, iubiții mei, îndemnul meu în această sfântă zi e spre asumarea tuturor și spre slujirea tuturor oamenilor! Și cum să îi asumăm pe toți oamenii în viața noastră? Prin aceea de a ne ruga pentru ei și de a ne păsa de ei, de toți la un loc și de fiecare în parte. Și le slujim tuturor, dacă muncim pentru binele tuturor. Și muncim pentru binele tuturor, dacă ne facem pe noi jertfe vii aduse lui Dumnezeu. Căci pe măsură ce ne sfințim viața noastră, pe atât îi ajutăm și pe alții să se curățească, să se lumineze și să se sfințească.

La mulți ani tuturor și multă pace și bucurie! Amin.


[1] Începută la 14. 45, în zi de vineri, pe 30 august 2019. Zi cu soare, 33 de grade, vânt de 10 km/ h.

[2] A se vedea aici: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=744463399088017&id=713750765492614.

[3] Imaginea e de aici: https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/22789150_744462942421396_6841000556433181251_n.jpg?_nc_cat=111&_nc_oc=AQklJwKKIKpyxRgfTEQ8yT3lp2ag-E7h6G26cNfC_92Izlqb-wEA33aO6Zh7jPT1scQ&_nc_ht=scontent.fotp3-1.fna&oh=d3b3462ba2d1d630e5e843b48bf5bc89&oe=5DCB05BD.

[4] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Irineu_Popa.

[5] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Galaction_Stângă.

[6] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pădurea_Amazoniană.

[7] Idem: https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/natura-si-mediu/incendii-fara-precedent-in-padurea-amazoniana-emanuel-macron-casa-noastra-a-luat-foc-trebuie-sa-discutam-urgent-la-g7-1177097.

Did you like this? Share it:

6 comentarii la „Predica la 14 ani de la hirotonia mea întru Diacon”

  1. Felicitări, Părinte Dorin, să vă țină Dumnezeu mulți ani întru slujire, cu har și bucurie sfântă! Mulțumim mult pentru toate câte faceți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *