Malahias, cap. 1, cf. LXX

1. Dobândirea cuvântului Domnului cu privire [la] Israil, prin mâna Îngerului Său. Așadar, puneți în inimile voastre:

2. „V-am iubit pe voi, zice Domnul, [și voi] ați zis: «Prin ce ne-ai iubit pe noi?». Nu era Isav fratele lui Iacov, zice Domnul, [și Eu] l-am iubit pe Iacov?

3. Iar pe Isav l-am urât și am rânduit hotarele lui întru risipire și moștenirea sa întru darurile pustiei.

4. Pentru că va zice Idumea [ἡ Ιδουμαία]: «A fost ruinat și avem să ne întoarcem și vom rezidi pustiurile». [Dar] acestea zice Domnul Atotțiitorul: Ei vor zidi și Eu voi ruina. Și hotarele lor se va [vor] numi «fărădelege», iar poporul pe[ste] care Domnul S-a rânduit [este] până [în] veac [καὶ λαὸς ἐφ᾽ ὃν παρατέτακται Κύριος ἕως αἰῶνος][1].

5. Și ochii voștri vor vedea și voi veți zice: «Măritu-S-a Domnul mai presus de hotarele lui Israil».

6. Fiul îl slăvește pe tatăl și robul pe domnul său. Iar dacă Eu sunt Tatăl, unde este slava Mea? Iar dacă Eu sunt Domnul, unde este frica Mea?, zice Domnul Atotțiitorul. Voi, preoții, cei care defăimați numele Meu și ați zis: «În[tru] ce am defăimat numele Tău?».

7. Aducând către jertfelnicul Meu pâini pângărite, și [atunci] ați zis: «În[tru] ce le-am pângărit pe ele?», când ați zis voi: «Masa Domnului este disprețuită și mâncărurile care se pun deasupra au fost disprețuite».

8. Căci dacă aveți să-l apropiați pe cel orb spre jertfă, nu [este] rău? Și dacă aveți să-l apropiați pe cel șchiop sau pe cel bolnav, nu [este] rău? Așadar, adu-l pe el povățuitorului tău, dacă îl va primi pe el, dacă va primi fața ta!, zice Domnul Atotțiitorul.

9. Iar acum potoliți fața Dumnezeului vostru [καὶ νῦν ἐξιλάσκεσθε τὸ πρόσωπον τοῦ Θεοῦ ὑμῶν] și aveți să vă rugați Lui! În mâinile voastre s-au făcut acestea. Oare voi lua de la voi fețele voastre [εἰ λήμψομαι ἐξ ὑμῶν πρόσωπα ὑμῶν]?, zice Domnul Atotțiitorul.

10. Pentru că și în voi vor fi închise ușile și nu veți aprinde jertfelnicul Meu [întru] dar, [căci] nu este voia Mea întru voi, zice Domnul Atotțiitorul, și jertfe nu voi primi din mâinile voastre.

11. Pentru că de la răsăriturile soarelui [și] până la apusuri numele Meu s-a slăvit în[tre] neamuri. Și în tot locul tămâie să aduceți numelui Meu și jertfă curată, pentru că mare [este] numele Meu în[tre] neamuri, zice Domnul Atotțiitorul[2].

12. Dar voi îl spurcați pe el, când ați zis voi: «Masa Domnului este disprețuită și mâncărurile Sale, care se pun deasupra, sunt disprețuite».

13. Și ați zis: «Acestea din patima cea rea este [sunt]». Și le-am suflat pe ele, zice Domnul Atotțiitorul. Și aduceați prăzile și pe cele șchioape și pe cele care supără și aveți să le aduceți jertfă. Oare le voi primi pe acestea din mâinile voastre?, zice Domnul Atotțiitorul.

14. Și blestemat [este cel] care era tare și era în turma lui [parte] bărbătească și rugăciunea lui [era] în[tru] el și jertfește [jertfă] stricată Domnului. Pentru că Împăratul cel mare sunt Eu, zice Domnul Atotțiitorul, și numele Meu [este] cel arătat în[tre] neamuri.


[1] Pe care El l-a ales.

[2] Profeție despre slujirea Bisericii.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *