Malahias, cap. 2, cf. LXX

1. Iar acum această poruncă [este] către voi, preoții.

2. Dacă nu aveți să ascultați și dacă nu aveți să puneți întru inima voastră [ca] să dați slavă numelui Meu, zice Domnul Atotțiitorul, și voi trimite asupra voastră blestemul și voi blestema binecuvântarea voastră și o voi blestema pe ea și voi risipi binecuvântarea voastră și nu va [mai] fi întru voi, că[ci] voi nu puneți în inima voastră.

3. Iată, Eu deosebesc vouă umărul și voi împrăștia burta peste fețele voastre [σκορπιῶ ἤνυστρον ἐπὶ τὰ πρόσωπα ὑμῶν], burta sărbătorilor voastre [ἤνυστρον ἑορτῶν ὑμῶν], și vă voi lua pe voi la un loc!

4. Și veți cunoaște că Eu am trimis către voi porunca aceasta, [pentru] a fi făgăduința Mea către levitei, zice Domnul Atotțiitorul.

5. Făgăduința Mea era cu el, [făgăduința] vieții și a păcii, și i-am dat lui în[tru] frică a se teme de Mine și de la fața numelui Meu a se feri pe sine [καὶ ἀπὸ προσώπου ὀνόματός Μου στέλλεσθαι αὐτόν].

6. Legea adevărului era în gura sa și nedreptatea nu a fost aflată în buzele sale. În pace, îndreptând, a mers cu Mine și pe mulți i-a întors de la nedreptate[1].

7. Că[ci] buzele preotului va [vor] păzi cunoașterea [ὅτι χείλη ἱερέως φυλάξεται γνῶσιν] și legea vor căuta din gura lui [καὶ νόμον ἐκζητήσουσιν ἐκ στόματος αὐτοῦ], pentru că este îngerul[2] Domnului, al Atotțiitorului [διότι ἄγγελος Κυρίου Παντοκράτορός ἐστιν].

8. Dar voi v-ați abătut de la cale și pe mulți i-ați slăbit în lege, [pentru că] ați stricat făgăduința lui Levi, zice Domnul Atotțiitorul.

9. Iar Eu v-am dat pe voi disprețuiți și desconsiderați întru toate neamurile, pentru care [că] voi nu ați păzit căile Mele, ci luați fețe în lege [ἀλλὰ ἐλαμβάνετε πρόσωπα ἐν νόμῳ][3].

10. [Oare] nu un Dumnezeu v-a zidit pe voi? [Oare] nu un Tată al tuturor [vă este] vouă? De ce ați părăsit fiecare pe fratele său, [ca] să spurcați făgăduința părinților voștri?

11. A fost părăsit Iudas și urâciune s-a făcut în Israil și în Ierusalim, pentru că a spurcat Iudas Cele Sfinte ale Domnului, întru care a fost iubit[4], și s-a îngrijit spre dumnezeii cei străini.

12. Domnul va nimici cu totul pe omul care face acestea, până are să se și smerească dinspre corturile lui Iacov și dinspre [cei care] aduc jertfa Domnului, a Atotțiitorului.

13. Și pe acestea, pe care le uram, le făceați, acopereați [cu] lacrimi jertfelnicul Domnului și [cu] plâns și [cu] suspin din trude, [și] încă [mai este] vrednic să privești întru jertfă sau să iei [lucru] plăcut din mâinile voastre?

14. Și ați zis: «Pentru cine?». Că[ci] Domnul a mărturisit între tine și între femeia tinereții tale, pe care ai părăsit-o, dar aceasta [este] părtașa ta și femeia făgăduinței tale [καὶ αὐτὴ κοινωνός σου καὶ γυνὴ διαθήκης σου].

15. Și nu altul a făcut [καὶ οὐκ ἄλλος ἐποίησεν] [aceasta] și [ea este] rămășița duhului său [καὶ ὑπόλειμμα πνεύματος αὐτοῦ]. Și ați zis: «Care alta? Sau sămânță[5] caută Dumnezeu?». Și păziți-vă în duhul vostru [καὶ φυλάξασθε ἐν τῷ πνεύματι ὑμῶν] și femeia tinereții tale să nu o părăsești [καὶ γυναῖκα νεότητός σου μὴ ἐγκαταλίπῃς]!

16. Ci, dacă urând-o, ai să o gonești, zice Domnul, Dumnezeul lui Israil, și [atunci] va acoperi neevlavia peste gândurile tale [καὶ καλύψει ἀσέβεια ἐπὶ τὰ ἐνθυμήματά σου], zice Domnul Atotțiitorul. Și [Așadar,] păziți-vă în duhul vostru și nu aveți să o părăsiți!

17. Cei care întărâtați pe Dumnezeu în cuvintele voastre și ziceați: «În[tru] ce Te-am întărâtat pe Tine?», [M-ați întărâtat] când ziceați voi: «Tot [cel care] face răul bine [este] înaintea Domnului și El a binevoit în[tru] ei» și: «Unde este Dumnezeul dreptății?».


[1] Cu referire la Domnul Iisus Hristos.

[2] Trimisul, vestitorul Său, cel care învață voia Lui.

[3] Vă fățărniciți în lege. Mimați că păziți legea. Sunteți fățarnici, ipocriți în raportarea voastră la slujirea lui Dumnezeu.

[4] De Dumnezeu.

[5] Se referă la sămânța sexuală, la nașterea de copii.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *