Isaias, cap. 1, cf. LXX
1. Vedenia pe care a văzut-o Isaias [Ἠσαΐας], fiul lui Amos [Ἀμώς], pe care a văzut-o asupra Iudeii și asupra Ierusalimului, în[tru] împărăția lui Ozias [Ὀζίας] și a lui Ioatam [Ἰωαθάμ] și a lui Ahaz [Ἀχάζ] și a lui Ezechias [Ἑζεκίας], care a[u] împărățit [în] Iudea [Ἰουδαία].
2. Ascultă, cerule, și ia aminte, pământule! Că[ci] Domnul a grăit: „Fii am născut și i-am înălțat, dar ei pe Mine M-au lepădat.
3. Cunoscut-a boul pe cel care l-a câștigat și măgarul ieslea domnului său, dar Israil pe Mine nu M-a cunoscut și poporul Meu nu M-a înțeles”.
4. Vai, neam păcătos, popor plin de păcate, sămânță rea, fii fărădelege! L-ați părăsit pe Domnul și L-ați urgisit pe Sfântul lui Israil.
5. Ce încă aveți să loviți, adăugând fărădelege? [Căci] tot capul [este] întru durere și toată inima [este] întru întristare.
6. De la picioare până la cap [nu este] nici rană, nici vânătaie, nici vătămare supurând, nu este plasture să pui, nici ulei, nici legături.
7. Pământul vostru [este] pustiu, cetățile voastre [sunt] arse în foc, țara voastră [este] înaintea voastră, [dar] cei străini o mănâncă pe ea și a fost pustiită, ruinată [fiind] de popoarele cele străine.
8. Va fi părăsită fiica Sionului ca un cort în vie și ca o colibă de pază în[tr-o] grădină de castraveți, ca cetatea împresurată.
9. Și dacă nu Domnul Savaot [Σαβαώθ] [ne-]a[r fi] lăsat nouă sămânța[1], ca Sodoma [Σόδομα] am [fi] fost și ca [cu] Gomorra [Γομορρα] ne-am [fi] asemănat.
10. Ascultați cuvântul Domnului, stăpânitorii Sodomelor [Σοδομων]! Luați aminte [la] legea lui Dumnezeu, poporul Gomorrei!
11. „Ce Îmi [este] Mie mulțimea jertfelor voastre?, zice Domnul. Plin sunt de arderile de tot ale berbecilor și de grăsimea mieilor. Iar sânge de tauri și de țapi nu voiesc,
12. nici dacă aveți să veniți să vă arătați Mie. Căci cine a cercetat acestea din mâinile voastre, [pentru] a călca curtea Mea?
13. Nu vă veți adăuga, [nici] dacă aveți să aduceți făină de grâu. Deșartă [este] tămâia, urâciune [Îmi] este Mie. Lunile cele noi ale voastre și sabaturile și ziua cea mare nu o sufăr. Postul și odihna
14. și lunile cele noi ale voastre și sărbătorile voastre le urăște sufletul Meu. V-ați făcut Mie întru săturare, [de aceea] nu voi mai dezlega păcatele voastre [οὐκέτι ἀνήσω τὰς ἁμαρτίας ὑμῶν].
15. Când mâinile aveți să le întindeți către Mine, [Eu] voi întoarce ochii Mei de la voi, iar, dacă aveți să înmulțiți rugăciunea, [Eu] nu vă voi asculta pe voi, căci mâinile voastre [sunt] pline de sânge.
16. Spălați-vă! Faceți-vă curați! Luați răutățile de la sufletele voastre dinaintea ochilor Mei! Părăsiți-vă de răutățile voastre!
17. Învățați a face bine! Căutați judecata! Mântuiți-l [pe cel] nedreptățit! Judecați orfanului și îndreptați văduva!
18. Și veniți și să ne întrebăm!, zice Domnul. Iar dacă or să fie păcatele voastre ca purpura [ὡς φοινικοῦν][2], ca zăpada le voi albi, iar dacă or să fie ca stacojiul [ὡς κόκκινον][3], ca lâna le voi albi.
19. Și dacă aveți să voiți și aveți să Mă ascultați, cele bune ale pământului veți mânca.
20. Dar dacă nu aveți să voiți și nici [nu] aveți să Mă ascultați, vă va mânca pe voi sabia”, căci gura Domnului a grăit acestea.
21. Cum s-a făcut curvă cetatea cea credincioasă [πῶς ἐγένετο πόρνη πόλις πιστὴ], Sionul, [și] plină de judecată, în care dreptatea a adormit în ea [ἐν ᾗ δικαιοσύνη ἐκοιμήθη ἐν αὐτῇ], iar acum [sunt] călăi?
22. Argintul vostru [este] nelămurit. Cârciumarii tăi amestecă vinul [cu] apă.
23. Stăpânitorii tăi nu ascultă, [sunt] părtași ai hoților, iubind darurile[4], căutând răsplătire, orfanilor nejudecând și [la] judecata văduvelor neluând aminte.
24. Pentru aceasta, acestea zice Stăpânul [ὁ Δεσπότης], Domnul Savaot: „Vai [de] cei care sunt tari ai lui Israil! Căci nu va înceta mânia Mea în cei potrivnici și judecată dinspre vrăjmașii Mei voi face.
25. Și voi aduce mâna Mea peste tine și te voi lămuri pe tine spre [a fi] curat, iar pe cei care sunt neascultători îi voi pierde. Și îi voi lua pe toți cei fărădelege de la tine și pe toți cei semeți îi voi smeri.
26. Și îi voi pune pe judecătorii tăi ca mai înainte și pe sfătuitorii tăi ca dintru început, iar după acestea te vei chema cetatea dreptății [πόλις δικαιοσύνης], cetatea mamă cea credincioasă [μητρόπολις πιστὴ], Sionul [Σιων].
27. Căci cu judecată va fi mântuită robimea ei și cu milostenie”.
28. Și vor fi zdrobiți cei fărădelege și cei păcătoși deodată, iar cei care Îl părăsesc pe Domnul se vor sfârși.
29. Pentru că vor fi rușinați în[tru] idolii lor, pe care ei i-au voit, și vor fi rușinați în[tru] grădinile lor, pe care le-au poftit.
30. Pentru că vor fi ca terebintul [τερέβινθος][5] pierzându-și frunzele și ca paradisul [παράδεισος] neavând apă.
31. Și va fi tăria lor ca paiul inului și lucrările lor ca scânteile focului. Și vor fi arși cei fărădelege și cei păcătoși deodată și nu va fi cel care va stinge.
[1] Dacă nu ne-ar fi ocrotit El.
[2] De culoare roșu închis.
[3] De culoare roșu aprins.
[4] Luând mită.
[5] Terebintul este un „arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus)”, cf. DEX 2009, apud https://dexonline.ro/definitie/terebint. A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pistacia_terebinthus și https://en.wikipedia.org/wiki/Pistacia_terebinthus.