Predica la 14 ani de Dumnezeiască Preoție [2019]

Iubiții mei[1],

Sfântul Cuvios Teognostos [Θεόγνωστος], vorbind despre Dumnezeiasca Preoție, ne spune că trebuie să fim Sfinți pentru ea și chemați de Dumnezeu la Preoție. Pentru că, „dacă nu ai primit înștiințare de la Duhul Sfânt că ești primit ca mijlocitor între Dumnezeu și oameni, ca unul întocmai cu Îngerii, să nu îndrăznești să te arunci în primejdie, atingându-te de săvârșirea înfricoșătoare și preacurată a celor dumnezeiești, de care și Îngerii se tem și de la care mulți dintre Sfinți s-au tras înapoi cu evlavie”[2].

Înștiințare de la Duhul Sfânt, adică încredințare dumnezeiască, primită de la Dumnezeu, că poți să te hirotonești. Pentru că Preoția, după cum se vede în textul Sfântului Teognostos, este mijlocire a milei lui Dumnezeu pentru oameni. Și el pune în prim-plan Dumnezeiasca Liturghie, pentru ca să ne arate că ea este Slujirea fundamentală a Preotului.

Dar Slujbele lui Dumnezeu nu se fac numai cu știință teologică dobândită în seminar și în facultate și în practica liturgică, ci, în primul rând, cu harul lui Dumnezeu. Căci trebuie „să ai și harul [lui Dumnezeu în tine, în mod simțit, în mod conștient n.n.], care să îți facă înțelese, în chip ascuns și tainic, cele mai înalte”[3]. Cele mai înalte ale teologiei și ale vieții duhovnicești. Pentru că slava lui Dumnezeu ne conduce spre cele de taină ale teologiei și ale vieții cu Dumnezeu în fiecare zi.

Dumnezeiasca Preoție este „treaptă cerească”[4], pentru că noi slujim împreună cu toți Îngerii și Sfinții cele preoțești[5]. Și „ușoară este demnitatea Preoției și jugul [ei este] blând, dar când se primește și când e purtată după cuviință; și când nu se cumpără harul Duhului Dumnezeiesc”[6]. Însă, când harul Preoției e cumpărat în mod nelegiuit, atunci „chemarea nu mai e de sus, [de la Dumnezeu], [iar] sarcina [Preoției] este foarte grea, ca una ce e purtată fără vrednicie și peste putere”[7], peste puterea noastră. Și cel care cumpără Preoția este extrem de singur în sufletul său și de neîmplinit, pentru că nu simte harul Lui în el și nicio sporire duhovnicească și teologică.

Pentru că Dumnezeiasca Preoție „cere o viețuire întocmai cu a Îngerilor”[8]. Și e nevoie să avem înaintea ochilor noștri frica lui Dumnezeu, pentru ca să nu socotim că este un lucru simplu să Îi slujim lui Dumnezeu[9]. Căci, dacă Îi slujim cu sfințenie lui Dumnezeu, atunci „nu te va mustra conștiința pentru nimic”[10]. Însă cuvintele Sfântului Teognostos se înțeleg în adâncul lor numai dacă ești chemat de Dumnezeu la Preoție, dacă ai fost hirotonit întru conștiență duhovnicească și dacă trăiești viață de sfințenie. Pentru că simțiri duhovnicești ai dacă ești duhovnicesc și ai conștiință teologică suplă, preoțească, dacă trăiești dumnezeiește ca Preot al lui Dumnezeu.

Numai că realitatea eclesială e dură: sunt puțini cei care trăiesc dumnezeiește Dumnezeiasca Preoție. Sunt puțini cei care au simțiri, luminări și vederi dumnezeiești și care cresc continuu în sfințenie și în cunoașterea lui Dumnezeu. Cei mai mulți slujesc cele preoțești ca pe o datorie de serviciu, pentru care sunt plătiți la sfârșit de lună. Și pentru ei contează aparențele, contează ca lumea să fie „mulțumită”, neuitându-se cu atenție la ceea ce fac și spun. Tocmai de aceea nu pot să îți spună nimic tainic despre Slujbele preoțești sau înțelegeri teologice profunde, pentru că ei nu se ocupă cu așa ceva. Ei săvârșesc Slujbele, încasează banii, și trăiesc lumește, nu bisericește! De aceea, nu poți să vorbești cu ei nimic de taină…ci doar cancanuri.

Însă Dumnezeiasca Preoție, în viața unui Preot, este pe fiecare zi o minune. De când m-am preoțit și până azi, Dumnezeiasca Preoție este pentru mine o incomprehensibilă minune. O nesfârșită înlănțuire de minuni dumnezeiești. Pentru că trăiesc un pelerinaj sfânt, unul interior, cu totul împlinitor, în care pe fiecare zi învăț și trăiesc lucruri noi, minunate, atâta timp cât slava lui Dumnezeu mă pătrunde și mă învață cele ale Sale.

Căci pe fiecare zi crește îndrăzneala mea în rugăciune și intimitatea mea cu Dumnezeu și cunoașterea oamenilor. Pe fiecare zi mă rog tot mai cuprinzător pentru întreaga creație și fiecare slujire a mea este o bucurie nemăsurată, o academie de înțelegeri sfinte și de simțiri dumnezeiești. Pentru că Dumnezeu ne dăruie în mod continuu slava Lui, dacă noi ne vedem adâncul păcatelor noastre. Și am învățat tot mai mult să mă smeresc și să mă umilesc înaintea Domnului și să îmi pun toată nădejdea mea în El și să nu mă tulbur când slujesc și când călătoresc, pentru că toate ale mele sunt în mâna Lui.

Când spovedesc, văd și simt cum oamenii se curățesc de păcate. Cum oamenii sunt dezlegați de păcate de către Dumnezeu prin dezlegarea mea, a nevrednicului Preot. La fel la Înmormântare și la Parastas: sufletul și trupul celui adormit primesc ușurare de păcate, atunci când rostesc rugăciunile de iertare și de dezlegare. Pentru că harisma apostolică a dezlegării păcatelor, primită la hirotesia întru Duhovnic, nu e „o poveste”, ci o realitate. Fiindcă aceasta e primită, în mod sacramental, de la Sfinții Apostoli și, prin ei, de la Domnul.

Sfințirea apei e reală! Când citesc rugăciunile de exorcizare, plecarea demonilor e reală! Și când sfințesc Cinstitele Daruri, în fața noastră, pe Sfânta Masă, în mod văzut și simțit duhovnicește e Însuși Domnul, Cel răstignit, înviat și înălțat la dreapta Tatălui, Cel care ne umple pe noi de toată sfințenia.

Pentru că la orice Taină, Slujbă și rugăciune, la orice predică și sfătuire, eu simt slava lui Dumnezeu coborând în mine. Coborând și rămânând în mine. Pentru că Dumnezeu dorește să coboare și să rămână în toți cei ai Lui, în toți cei credincioși, pentru ca să fie cu ei în mod veșnic.

Am fugit de Dumnezeiasca Preoție, până când Domnul m-a convins că trebuie să o accept. Am primit-o de la El, în mod dumnezeiește, și hirotoniile mele în Diacon și Preot, cât și hirotesiile mele în Duhovnic și Iconom Stavrofor au fost însoțite de revelații, de simțiri și de înțelegeri dumnezeiești. Pentru că m-am lăsat cu totul condus de Dumnezeu și învățat de El cele ale Sale.

Nu am făcut studiile teologice pentru ca să fiu hirotonit, ci pentru ca să înțeleg voia lui Dumnezeu cu noi, oamenii, și ce trebuie să fac pentru ca să mă mântui. Tocmai de aceea am ajuns la Doctorat fără să fiu hirotonit și, dacă Dumnezeu nu mă chema la Dumnezeiasca Preoție, nu aș fi îndrăznit nici după Doctorat să fac acest pas. Pentru că nu poți să vii la El fără alegerea și chemarea Lui! Nu poți să Îi slujești lui Dumnezeu cu adevărat fără ajutorul Său!

Cei care nu au de-a face cu viața mistică a Bisericii nu dau doi bani pe chemarea lui Dumnezeu și nici pe simțirea întru conștiență a primirii harului Preoției. Pentru ei, Hirotonia e Slujba în sine, făcută de Episcop, la care ei nu au simțit mare lucru, după care încep să slujească ca Preot, indiferent de cine sunt și ce fac toată ziua. De aceea nu își pun problema dacă sunt sau nu sunt vrednici de Preoție, dacă sunt chemați de Dumnezeu sau nu, dacă El îi ajută în mod real în Preoția lor, pentru că ei se sprijină pe actul hirotoniei și pe trimiterea lor spre slujire în Parohie sau în Mănăstire. Adică privesc Preoția din exterior și nu din interior, pentru că nu știu în mod intim dacă au primit sau nu harul Preoției, și nici nu-i interesează acest lucru. Tocmai de aceea, slujirea preoțească e pentru mulți confrați o meserie și nu o vocație sau o slujire a lui Dumnezeu.

Eu nu am contestat și nu voi contesta niciodată hirotonia validă a unui Preot, chiar dacă pentru el Preoția e o afacere sau o meserie oarecare. Pentru că văd duhovnicește harul Preoției în toți cei hirotoniți, fără excepție. Căci Dumnezeu îngăduie slujirea lor și lucrează și prin ei, prin cei pe care nu El i-a chemat la Sine și care nu sunt vrednici de Preoție, pentru ca mulți să se mântuie, chiar dacă ei se pierd. Motiv pentru care eu mă spovedesc fără ca să caut la viața Preotului și, din acest motiv, am simțit de fiecare dată, la fiecare Sfântă Spovedanie dezlegarea lui Dumnezeu, indiferent de cine a fost Preotul Duhovnic la care m-am spovedit.

M-am spovedit la Preoți care nu se spovedesc, care au diverse apucături și care cred în diverse erezii, din știință și din neștiință, și L-am văzut pe Dumnezeu lucrând prin ei, atâta timp cât ei sunt puși în slujire. Pentru că El îngăduie apei harului să treacă și prin țeava plină de rugină, atâta timp cât harul lui Dumnezeu îl vindecă și îl curățește pe cel credincios. Din cauza acestei vederi sfinte a lucrării lui Dumnezeu și prin cei păcătoși și indiferenți, pe mine nu mă mai smintesc, cu harul lui Dumnezeu, păcatele oamenilor Bisericii, hulele lor, ereziile lor, indolența lor, pentru că mă uit la păcatele mele în primul rând. La ce trebuie să fac, să scriu, să trăiesc eu. Iar, în același timp, judecarea și vorbirea de rău a oamenilor sunt păcate care Îi displac mult lui Dumnezeu. De aceea, constat, văd, trec mai departe…și nu vreau să îmi tulbur inima cu păcatele oamenilor, ci doar mă rog pentru toți, pentru toți oamenii.

Pentru că rugăciunea acoperă mulțime de păcate. Rugăciunea făcută cu dragoste și cu iertare. Iar rolul Preotului în lume e acela de rugător neîncetat pentru mântuirea lumii. Pentru că trebuie să căutăm pacea și buna-înțelegere între oameni, ca oamenii să simtă în noi slava lui Dumnezeu, prezența Lui sfântă și sfințitoare.

De aceea, iubiții mei, mărturisesc despre Preoție din mijlocul Preoției! Vorbesc deschis, pentru ca să folosesc în mod real. Pentru ca tinerii, care vor Preoție, să înțeleagă că e sfințenie mare și că nu poți sluji lui Dumnezeu fără voia Lui, iar cei deja hirotoniți, dar nu după voia lui Dumnezeu, să se pocăiască de păcatele lor și să se împace cu Dumnezeu. Căci poți începe în mod greșit slujirea ta preoțească, dar te poți schimba și poți găsi alinare la Dumnezeu, luminare și întărire dumnezeiască. Pentru că El dorește îndreptarea noastră. El dorește să lăsăm la o parte mândria și încrederea păcătoasă în noi înșine, pentru ca să ne umple de smerenia și de bucuria Lui.

Da, tot omul se poate schimba, iar Preotul se poate schimba cel mai ușor în relația cu Dumnezeu! Pentru că Preotul nu are decât să își recunoască păcătoșenia și să devină smerit în fața Lui, când Îi slujește Lui. Și e nevoie de vederea și de sfătuirea lui cu Preoții lui Dumnezeu, cu cei care Îi slujesc lui cu adevărat, pentru ca el să se îndrepte în viața sa.

Mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat și mă ajută în viața mea preoțească! Le mulțumesc tuturor celor cărora le-am slujit și le slujesc, cu care sunt prieten și colaborator! Și vă asigur pe toți de rugăciunea și de prietenia mea înaintea lui Dumnezeu, pentru că vă doresc la toți binele, binele lui Dumnezeu, adică mântuirea dumneavoastră.

La mulți ani, multă sănătate și bucurie și toată binecuvântarea din partea mea! Amin.


[1] Începută la 14. 30, în zi de miercuri, pe 11 septembrie 2019. Soare, 27 de grade, vânt de 19 km/ h.

[2] Sfântul Cuvios Teognostos, Despre făptuire, contemplație și Preoție, în Filocalia românească, vol. 4, trad. din lb. gr. de Pr. Stavr. Dr. Dumitru Stăniloae, Profesor la Facultatea de teologie din București, Ed. Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1948, p. 254.

[3] Idem, p. 255. [4] Idem, p. 266. [5] Idem, p. 274. [6] Idem, p. 266. [7] Ibidem. [8] Idem, p. 268. [9] Idem, p. 269. [10] Idem, p. 273.

Did you like this? Share it:

12 comentarii la „Predica la 14 ani de Dumnezeiască Preoție [2019]”

  1. Întru mulți ani, Preacucernice Părinte, în slujirea preoțească! Hristos Domnul și Maica Domnului să vă întarească întotdeauna!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *