Isaias, cap. 2, cf. LXX

1. Cuvântul, cel care a fost de la Domnul, către Isaias, fiul lui Amos, despre Iudea și despre Ierusalim.

2. Că[ci] va fi în zilele cele din urmă muntele cel arătat al Domnului [ἐμφανὲς τὸ ὄρος Κυρίου] și casa lui Dumnezeu pe vârfurile munților [καὶ ὁ οἶκος τοῦ Θεοῦ ἐπ᾽ ἄκρων τῶν ὀρέων][1] și va fi înălțată mai [pre]sus [decât] dealurile și vor veni în ea toate neamurile [καὶ ἥξουσιν ἐπ᾽ αὐτὸ πάντα τὰ ἔθνη][2].

3. Și neamurile cele multe vor merge și vor zice: „Veniți și să ne suim întru muntele Domnului și întru casa Dumnezeului lui Iacov! Și ne va vesti nouă calea Sa și vom merge în[tru] aceasta”. Căci din Sion va ieși legea și cuvântul Domnului din Ierusalim[3].

4. Și va judeca[4] în mijlocul neamurilor și va certa popor mult. Și împreună vor tăia săbiile lor întru pluguri și sulițele lor întru seceri[5]. Și nu va [mai] lua încă un neam împotriva [altui] neam sabia și nu or să mai învețe încă a se război.

5. Și acum, casa lui Iacov, veniți să mergem [întru] lumina Domnului!

6. Căci S-a dezlegat [ἀνῆκεν] de poporul Său, de casa lui Israil, [pentru] că țara lor s-a umplut ca dintru început de preziceri [κληδονισμῶν], ca ale celor străini de fel[6], și fiii cei mulți [și] cei străini de fel li s-a[u] făcut ai lor[7].

7. Căci s-a umplut țara lor de argint și de aur și nu era număr vistieriilor lor. Iar pământul s-a umplut de cai și nu era număr carelor[8] lor.

8. Și pământul s-a umplut de urâciunile faptelor mâinilor lor și s-au închinat celor pe care le-au făcut degetele lor.

9. Și s-a plecat omul și s-a smerit bărbatul și nu îi voi dezlega pe ei.

10. Și acum intrați întru pietre și ascundeți-vă întru pământ de la fața fricii Domnului și de la slava tăriei Sale, când are să Se ridice să asuprească pământul!

11. Căci ochii Domnului [sunt] înalți [οἱ γὰρ ὀφθαλμοὶ Κυρίου ὑψηλοί], iar omul [este] smerit [ὁ δὲ ἄνθρωπος ταπεινός]. Și va fi smerită înălțimea oamenilor [καὶ ταπεινωθήσεται τὸ ὕψος τῶν ἀνθρώπων] și va fi înălțat numai Domnul în ziua aceea [καὶ ὑψωθήσεται Κύριος μόνος ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ].

12. Căci ziua Domnului Savaot[9] [va veni] peste tot obraznicul și [peste] cel mândru și peste tot cel înalt[10] și cel ridicat[11], și vor fi smeriți.

13. Și [va veni] peste tot cedrul Libanosului, [peste] cele înalte și ridicate, și peste tot pomul ghindei Vasanului [Βασαν],

14. și pentru tot muntele și peste tot dealul cel înalt,

15. și peste tot turnul cel înalt și peste tot zidul cel înalt,

16. și peste toată corabia mării și peste toată vederea frumoasă a corăbiilor.

17. Și va fi smerit tot omul și va cădea înălțimea oamenilor și va fi înălțat numai Domnul în ziua aceea.

18. Și pe toate cele făcute de mână [τὰ χειροποίητα] le vor ascunde[12],

19. băgându-le întru peșteri și întru crăpăturile pietrelor și întru găurile pământului de la fața fricii Domnului și de la slava tăriei Sale, când are să Se ridice să asuprească pământul.

20. Căci [în] ziua aceea îi[13] va scoate omului urâciunile sale cele de argint și cele de aur[14], pe care le-au făcut a se închina celor deșarte și liliecilor [ταῖς νυκτερίσιν][15],

21. [ca] să intre întru găurile pietrei celei tari și întru crăpăturile pietrelor de la fața fricii Domnului și de la slava tăriei Sale, când are să Se ridice să asuprească pământul.


[1] Profeție despre Sfânta Biserică.

[2] Dimensiunea catolică a Bisericii.

[3] Profeție despre propovăduirea Domnului în Ierusalim.

[4] Dumnezeu va face asta.

[5] Își vor transforma armele, de comun acord, în unelte agricole.

[6] Ca țările celor străini.

[7] Pe fiii cei străini i-au socotit ca fiind ai lor.

[8] Se referă la carele de război.

[9] Σαβαώθ [Savaot] înseamnă „Domnul oștirilor”. Iar Oștirile sunt Puterile cerești.

[10] Care se înalță în mintea sa. Care se socotește mai mult decât este.

[11] Cel care se încrede în funcția sa socială.

[12] Își vor ascunde idolii. Îi vor ascunde pe cei pe care și i-au făcut cu mâna lor.

[13] Cu referire la Dumnezeu.

[14] Idolii.

[15] Se referă la animal. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Vespertilio.