Isaias, cap. 5, cf. LXX

1. Așadar, voi cânta celui care a fost iubit cântarea celui iubit, [cântarea] viei mele. Via celui care a fost iubit s-a făcut în corn, în locul cel gras.

2. Și gard am pus împrejur și am împrejmuit-o. Și am sădit vie [cu] struguri aleși și am zidit turn în mijlocul ei și înainte teasc am săpat în ea și am așteptat să facă struguri, dar a făcut spini.

3. Și acum, omul lui Iudas și cei care locuiesc în Ierusalim, judecați în[tre] mine și între mijlocul viei mele!

4. Ce am să-i fac încă viei mele și nu i-am făcut ei? Pentru că am așteptat să facă struguri, dar a făcut spini.

5. Iar acum vă voi vesti vouă ce voi face viei mele: voi înlătura gardul ei și va fi întru pradă, și voi dărâma gardul ei și va fi întru călcarea în picioare.

6. Și voi lăsa via mea și nu are să se taie, nici nu are să se sape. Și se va sui întru ea spinul ca întru uscăciune și norilor le voi porunci ca să nu plouă întru ea ploaie [καὶ ταῖς νεφέλαις ἐντελοῦμαι τοῦ μὴ βρέξαι εἰς αὐτὸν ὑετόν].

7. Căci via Domnului Savaot este casa lui Israil și omul lui Iudas [este] cel nou sădit [și] iubit [νεόφυτον ἠγαπημένον]. Am așteptat să facă judecată, dar a făcut fărădelege. Și nu dreptate, ci strigare.

8. Vai de cei care unesc împreună casă către casă și câmp către câmp apropiind, ca vecinului să-i ia ceva! Oare veți locui singuri pe pământ?

9. Căci s-a auzit întru urechile Domnului Savaot acestea. Căci dacă aveți să faceți case multe întru pustie, [ele] vor fi mari și frumoase, dar nu vor fi cei care locuiesc [să locuiască] în[tru] ele.

10. Căci unde vor lucra 10 perechi de boi se va face un ulcior, iar cel care seamănă 6 artabe[1] [ἀρτάβας ἓξ] va face trei măsuri [μέτρα τρία].

11. Vai de cei care se scoală dimineața și sichera[2] [τὸ σικερα] [sicheră] căutând [caută]! [Vai] de cei care rămân [până] târziu, căci vinul îi va arde împreună pe ei!

12. Căci cu liră și psaltirion și timpane și flaute vinul îl beau, dar faptele Domnului nu le văd, iar faptele mâinilor Sale nu le socotesc.

13. De aceea, poporul Meu robit s-a făcut, pentru că nu au să cunoască ei pe Domnul. Și mulțime s-a făcut de morți, din cauza foamei și a însetării de apă.

14. Și Iadul și-a lărgit sufletul său [καὶ ἐπλάτυνεν ὁ ᾍδης τὴν ψυχὴν αὐτοῦ] și și-a deschis gura sa [ca] să nu se oprească [καὶ διήνοιξεν τὸ στόμα αὐτοῦ τοῦ μὴ διαλιπεῖν]. Și se vor coborî [în] el cei slăviți și cei mari și cei bogați și cei ciumați.

15. Și omul va fi smerit, și bărbatul va fi necinstit, iar ochii cei ridicați[3] vor fi smeriți.

16. Și Domnul Savot Se va înălța în[tru] judecată și Dumnezeul Cel Sfânt Se va slăvi în[tru] dreptate.

17. Și vor fi păscuți cei care au fost prădați ca taurii, iar mieii vor mânca pustiurile celor care au fost luați.

18. Vai de cei care trag peste prepuț păcatele [lor] precum [cu] o funie lungă [οὐαὶ οἱ ἐπισπώμενοι τὰς ἁμαρτίας ὡς σχοινίῳ μακρῷ] și precum [cu] o chingă a junincii de jug fărădelegile [lor]!

19. [Căci ei sunt] cei care zic: „Degrabă să se apropie [cele] care va face [se vor face], ca să le vedem! Și să vină sfatul Celui Sfânt al lui Israil, ca să-l cunoaștem!”.

20. Vai de cei care zic [că] cel rău [este] cel bun [οὐαὶ οἱ λέγοντες τὸ πονηρὸν καλὸν] și cel bun [este] cel rău [καὶ τὸ καλὸν πονηρόν], cei care pun întunericul [ca] lumină și lumina [ca] întuneric [οἱ τιθέντες τὸ σκότος φῶς καὶ τὸ φῶς σκότος], cei care pun pe cel amar [ca] cel dulce și pe cel dulce [ca] cel amar [οἱ τιθέντες τὸ πικρὸν γλυκὺ καὶ τὸ γλυκὺ πικρόν]!

21. Vai de cei pricepuți în ei înșiși și de cei înțelegători înaintea lor înșiși[4]!

22. Vai de cei tari ai voștri, de cei care beau vin, și de stăpânitorii care amestecă sichera,

23. de cei care îl îndreaptă pe cel neevlavios pentru daruri! Dar cel Drept de cel Drept ridicându-se [καὶ τὸ Δίκαιον τοῦ Δικαίου αἴροντες] [este ridicat][5].

24. Pentru aceasta, [în ce] chip va fi arsă miriștea de cărbunele focului și va fi arsă cu totul de flacăra dezlegată, rădăcina lor ca țărâna va fi și floarea lor ca praful se va sui. Căci nu au voit legea Domnului Savaot, ci zicerea Celui Sfânt al lui Israil au întărâtat-o.

25. Și Domnul Savaot S-a mâniat [cu] urgie [ἐθυμώθη ὀργῇ] peste poporul Său și Și-a pus mâna Sa peste ei și i-a lovit pe ei și au fost întărâtați munții. Și s-a[u] făcut leșurile lor ca gunoaiele în mijlocul drumului [καὶ ἐγενήθη τὰ θνησιμαῖα αὐτῶν ὡς κοπρία ἐν μέσῳ ὁδου]. Și în toate acestea nu s-a întors mânia [καὶ ἐν πᾶσι τούτοις οὐκ ἀπεστράφη ὁ θυμός] [Lui], ci încă [se simte] mâna [Sa] cea înaltă [ἀλλ᾽ ἔτι ἡ χεὶρ ὑψηλή].

26. Pentru aceea va ridica semn[6] în neamurile cele de departe [τοιγαροῦν ἀρεῖ σύσσημον ἐν τοῖς ἔθνεσιν τοῖς μακρὰν] și va șuiera[7] lor de la marginea pământului [καὶ συριεῖ αὐτοῖς ἀπ᾽ ἄκρου τῆς γῆς]. Și iată, [ei] vin degrabă, sprinten [καὶ ἰδοὺ ταχὺ κούφως ἔρχονται]!

27. Nu vor flămânzi, nici [nu] se vor osteni, nici [nu] vor dormita, nici [nu] vor dormi, nici [nu] vor dezlega curelele lor de la șalele lor, nici nu or să se rupă curelele sandalelor lor.

28. Ale cărora este [sunt] săgețile cele ascuțite și arcurile lor întinse, picioarele cailor lor ca piatra cea tare le-au socotit, [iar] roțile carelor lor ca vifornița.

29. S-au repezit ca leii și au stat ca puiul leului. Și se vor apuca și vor zbiera ca fiara și o va [vor] scoate. Și nu va fi cel care să-i mântuie pe ei.

30. Și va striga pentru ei în ziua aceea ca glasul mării învălurându-se [καὶ βοήσει δι᾽ αὐτοὺς ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ ὡς φωνὴ θαλάσσης κυμαινούσης]. Și vor privi spre pământ și, iată, întunericul cel aspru [va fi] în[tru] nedumerirea lor [σκότος σκληρὸν ἐν τῇ ἀπορίᾳ αὐτῶν]!


[1] Măsură pentru cereale. A se vedea: http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/secondary/SMIGRA*/Artaba.html.

[2] Un lichior fermentat, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/σίκερα.

[3] Cei înfumurați, mândri.

[4] De cei care își închipuie că pricep și înțeleg.

[5] Este ridicat din căderea lui.

[6] Profeție despre Sfânta Cruce.

[7] Aluzie la faptul că Șarpele ridicat în pustie era o prefigurare a Domnului.

Did you like this? Share it:

2 comentarii la „Isaias, cap. 5, cf. LXX”

    1. Oamenii se distrează și nu au timp de teologia lui Dumnezeu și nici de cunoașterea teologică a lumii pe care a făcut-o Dumnezeu. Numai bine, Domnule Horia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *