Rev. Glasul Bisericii, nr. 7-12, 2017

Rev. Glasul Bisericii, anul LXXVI (2017), nr. 7-12 (iulie-decembrie), București, 505 p.

*

Pastorala Sfântului Sinod din 2017 începe în p. 237. Și în ea se amintește decretul 410, din 28 octombrie 1959, „care a dat o grea lovitură vieții monahale prin desființarea multor mănăstiri și schituri și prin reducerea semnificativă a numărului monahilor și monahiilor în cele lăsate să funcționeze”, p. 241.

„peste 2.000 de preoți ortodocși…au fost arestați și anchetați, aruncați în închisori sau trimiși la muncă forțată și de exterminare la Canalul Dunăre-Marea Neagră, [iar] câțiva chiar [au fost] deportați în Siberia, [pentru că au fost] considerați periculoși pentru noul regim”, p. 241.

La Târgșor era închisoare pentru copii și tineri, pe când la Mislea era una pentru femei, p. 242. Ambele sunt în jud. Prahova.

*

Pr. Conf. Dr. Gheorghe Holbea, Transfigurarea suferinței în temnițele comuniste. Mărturii, p. 265-286.

„comunismul a rămas în istorie drept ideologia modernă care a provocat cea mai mare suferință” în lume, p. 267. Căci el a militat pentru „abolirea proprietății private…[și] a pus bazele unei guvernări care a atentat la siguranța socială și s-a manifestat prin despotism, crimă, suferință și persecuții”, p. 267-268.

„Partidul Comunist din România a preluat și a implementat modelul sovietic de penitenciar, celebrul gulag, mai ales pentru deținuții politici, organizând 44 de închisori și 72 de lagăre de muncă silnică”, p. 268-269. Și aceste închisori „ale gulagului românesc au fost împărțite în: penitenciare de anchetă (Rahova, Malmaison și Uranus), penitenciare de tranzit (Jilava și Văcărești), închisori pentru femei (Mărgineni, Mislea, Miercurea Ciuc și Dumbrăveni), locuri de detenție pentru minori (Târgșor, Mărgineni și Cluj), locuri de detenție pentru deținuții bolnavi (spitalele Târgu Ocna și Văcărești), lagăre de muncă silnică (Canalul Dunăre-Marea Neagră, Valea Neagră-Peninsula, Poarta Albă, Salcia, Periprava, Constanța, Midia, Capul Midia, Cernavodă și Balta Brăilei), lagăre de reeducare (Suceava, Pitești, Gherla, Târgu Ocna, Târgșor, Brașov, Ocnele Mari, Peninsula) și lagăre de exterminare (Sighet, Râmnicu Sărat, Galați, Aiud, Craiova, Brașov, Oradea și Pitești)”, p. 269.

Autocritica, p. 270.

„Comunismul este o caricatură a istoriei, care imită și maimuțărește Biserica, încercând să o sfideze și să o blameze”, p. 271. Însă comunismul a fost „o încercare pe care Dumnezeu a dat-o poporului român nu pentru a-i slăbi credința, ci, dimpotrivă, pentru a o pune în valoare”, p. 272.

„Nu există libertate în rău. Toate formele de manifestare a libertății sunt valoroase numai în Adevăr”, p. 273-274.

Trebuie să le arătăm oamenilor că îi iubim, p. 280, n. 48. Părintele Gherasim Iscu, Starețul Mănăstirii Tismana, p. 281. A murit la Târgu Ocna pe 26 decembrie 1951, p. 282.

*

Pr. Nicolae Bordașiu, Mărturisitori creștini în temnițele comuniste, p. 287-293.

„Acolo, la Pitești, era cu adevărat iad. Într-o zi, de Florii, când se serba Intrarea Domnului în Ierusalim, au primit ordin să se dezbrace de toate hainele și pe un măgar să meargă Iisus prefigurat de teologul Roman Braga. Și întreg alaiul a trebuit, sub lovituri cu cozi de mătură, papuci de lemn, urlete și răcnete, să treacă pe coridorul închisorii, prin fața celulelor, de unde toți erau obligați să-l scuipe și să-l batjocorească pe cel călare pe măgar, pe teologul Roman Braga. Și acest fapt nu l-a putut uita niciodată. Mi l-a spus cu durere, ca într-o tristă spovedanie”, p. 291-292.

*

Textelor preluate în revistă li se indică sursa online. E pentru prima oară când observ acest lucru. Adaptare la realitate.

*

Sfântul Cuvios Pafnutie (Pârvu Zugravul) a trăit între 1657-1735, p. 411. Proclamarea solemnă a canonizării s-a făcut la Mănăstirea Robaia, în jud. Argeș, pe 6 august 2017, p. 413. Și e pomenit pe 7 august, p. 414. Tomosul sinodal al canonizării e publicat între p. 417-419.

*

Interviul televizat al Patriarhului Daniel Ciobotea, la 10 ani de Patriarhat, realizat cu Andrei Victor Dochia, a fost transcris între p. 443-464. Și poartă titlul: Slujirea Bisericii – jertfelnicie și bucurie. El a fost revăzut de autor în ianuarie 2018. Inițial a fost difuzat la TV pe 24 decembrie 2017, cf. p. 443, n. *.

„o biserică mai intensă în sufletele oamenilor”, p. 445.

Patriarhul Daniel a afirmat aici că sintagma „mântuirea neamului” îl folosește pe mântuire nu în sens teologic, ci patriotic, p. 445. Însă mântuirea reală e doar în sens teologic. Căci atunci când Dumnezeu mântuie poporul într-un război sau într-o calamitate sau de-a lungul timpului e tot mântuire teologică. Scăparea lui Israil din Egiptos a fost o mântuire teologică și nu națională, lucru subliniat de multe ori în Dumnezeiasca Scriptură. Căci nu există decât mântuire teologică, adică mântuire de la Dumnezeu. Căci El e Cel ce ne mântuie.

„Noi rămânem oamenii Bisericii chiar și atunci când cooperăm cu statul. Și statul are autonomia lui: este neutru din punct de vedere religios, dar nu este indiferent” religios, p. 447.

„dacă ne întărim în credință, suportăm criticile”, p. 449.

„65% din salariul unui profesor de liceu este sprijinul financiar pe care îl dă statul român unui preot de la noi”, p. 455.

„Și aici aș dori să subliniez un aspect alarmant, și anume că preoții noștri din mediul rural, din satele îmbătrânite, unde trăiesc mai mult persoane vârstnice decât tineri, sunt aproape muritori de foame”, p. 455.

„secularizarea sufletelor”, p. 456.

„este nevoie să arătăm că putem fi ortodocși fără să fim fanatici”, p. 459.

*

PS Timotei Aioanei a publicat în 2017 o carte despre Părintele Benedict Ghiuș, p. 481.

Pr. Dima Adrian a publicat tot în 2017 o monografie a Bisericii din Dobreni, jud. Giurgiu, p. 502.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *