Rev. Glasul Bisericii, nr. 1-6, 2017

Rev. Glasul Bisericii, anul LXXVI (2017), nr. 1-6 (ianuarie-iunie), București, 391 p.

*

Patriarhul Daniel Ciobotea, Pictura bizantină – expresie liturgică vizuală a credinței ortodoxe și a vieților sfinților, p. 13-16.

„iconografia ortodoxă este teologie în imagini și culori”, p. 14. Și ea nu este „o artă naturalistă…ci arta realităților transfigurate” de lumina lui Dumnezeu, p. 14.

*

În Pastorala Sfântului Sinod din 2017, de la Duminica Ortodoxiei, se spune că „omul este icoana vie făcută de Dumnezeu după chipul Fiului Său”, p. 23. Pe când în pastorala sa de Paști, din 2017, Patriarhul Daniel amintește că Sfinții Protopărinți Adam și Eva, în Icoana Învierii Domnului, sunt pictați fără aureole, p. 30. Numai că aceasta e o eroare gravă a iconografilor recenți la această icoană fundamentală a Bisericii. Pentru că în Icoana autentică a Învierii Domnului sau a Coborârii Sale la Iad ei sunt pictați cu aureole, iar în Slujbele Bisericii ei sunt pomeniți ca Sfinții Protopărinți ai neamului omenesc, pe care Domnul i-a scos din Iad în ziua învierii Sale din morți. Așa că nu pot fi pictați Sfinții Protopărinți Adam și Eva fără aureole, pe când ceilalți Sfinți ai Vechiului Testament să fie pictați cu aureole, pentru că toți Sfinții lui Dumnezeu în Ortodoxie sunt pictați cu aureole. Falsificarea Icoanelor Bisericii ține de neștiință crasă teologică sau de răutate ideologică. Pentru că Sfinții Iconari ai Bisericii, ca și Sfinții Imnografi ai Bisericii, sunt foarte atenți la detaliile teologice, atâta timp cât sunt foarte profunzi teologi ai Bisericii.

*

PS Ambrozie Meleacă în pastorala sa de Paști, din 2017, referindu-se la căsătoriile homosexuale, afirmă faptul că ele sunt inadmisibile. Pentru că nu putem legifera o stare de păcat ca pe o normalitate, p. 87. Și tot în aceeași scriere, autorul spune că „a fi creștin ortodox nu este o rușine, ci cea mai mare cinste pe care o poate avea persoana umană”, p. 89.

*

Pr. Dr. Florin Șerbănescu, O falsă dilemă: biserici mari sau biserici mici? Biserici adaptate la funcțiuni!, p. 99-110. Și el e de părere că „o lungime de circa 30 [de] metri este corespunzătoare unei biserici destul de mari”, p. 101. În timpul stăpânirii otomane, Țările Române au avut interdicția de a ridica Biserici de mari dimensiuni, p. 102. Fapt pentru care avem din acea perioadă Biserici „în general de mici dimensiuni, cu cupole joase, fără turle, cu nivelul de călcare coborât chiar sub nivelul terenului din jur (adică semiîngropate)”, p. 102.

*

Pr. Conf. Dr. Petre Comșa, Folosirea operei Sfântului Ioan Gură de Aur în propovăduire, p. 111-119. Amintește de Catehezele baptismale și maritale ale Sfântului Ioannis în traducerea Părintelui Marcel Hancheș, cf. p. 112, n. 6 și 7. Care a făcut o traducere atentă și plină de înțelegere duhovnicească. Însă autorul consideră că a avea „o minte firească” e altceva decât a avea „o minte duhovnicească”, p. 114. Însă a avea o minte potrivit firii sau firească înseamnă a avea o minte duhovnicească. Pentru că omul a fost creat de Dumnezeu duhovnicesc, plin de har și a fi duhovnicesc e starea firească a omului. Starea nefirească a lui e cea în care omul e plin de patimi. Așadar, a avea minte trupească înseamnă a avea o minte nefirească, păcătoasă, nerațională. Pe când a avea o minte firească înseamnă a avea o minte rațională, nepătimașă, o minte duhovnicească.

Nevoia de a predica și despre teologia Apostolului zilei, p. 116.

*

Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu, Dimensiunea apofatică a icoanei ortodoxe, p. 267-276.

Cultul Sfintelor Icoane „a facilitat și stimulat elaborarea unei teologii a persoanei, a persoanei integrate în comuniune”, p. 269.

„aspectul pnevmatic [al icoanei]  dezvăluie și învăluie tainica legătură dintre orice icoană și prototipul ei, care se află în cer”, p. 271.

„Tot ceea ce este mai bun, mai curat, mai luminos și mai netrecător în om se arată în icoana ortodoxă, revelatoarea umanului pnevmatizat și îndumnezeit”, p. 273.

În p. 275 autorul folosește sintagma „lumina taborică”. Care este o sintagmă nefericită, ce induce ideea că lumina dumnezeiască „e legată” cumva de Tabor. Însă slava lui Dumnezeu a fost și va fi văzută extatic oriunde Dumnezeu dorește să Se reveleze celor credincioși Lui. De aceea nu poate fi numită „taborică”.

Iisus Hristos Pantocratorul ne vorbește despre El ca Învățător și Arhiereu al nostru, p. 276, dar și ca „Împărat al veacurilor sau al istoriei, dar și al veșniciei, al veșniciei divine, Care irumpe acum și aici, sfințind și deschizând timpul spre orizontul infinit al eternității. De aceea, icoana poate fi considerată un chip al eternității, când Hristos va fi totul în toate”, p. 276.

*

Între p. 327-330 avem mesajul Patriarhului Daniel Ciobotea din 2016 despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Numit: Un pas important în practica sinodalității ortodoxe universale – Semnificația liturgică, pastorală și misionară a Sinodului din Creta.

„nu se poate realiza comuniunea euharistică fără mărturisirea împreună a dreptei credințe”, p. 327.

„Sfântul și Marele Sinod din Creta a fost un eveniment major al Ortodoxiei, care…a dezbătut, amendat și aprobat documente semnificative pentru viața și misiunea Bisericii Ortodoxe”, p. 328.