Restaurarea Catedralei din Turnu Măgurele după cutremurul din 1977

Am format aici arhiva articolului și ea conține 34 de fotografii, pachetul pentru download fiind de 119 mb.

Iar fotografiile sunt din arhiva personală a Pr. Prof. Dr. Marin Ciulei, Parohul care a restaurat Catedrala după cutremurul din 1977, unul dintre fotografi, care apare pe spatele mai multor fotografii, fiind G. Dragomirescu.

Când a fost trimis la Catedrală, Părintele Marin Ciulei a găsit-o improprie slujirii, cu turla cea mare căzută. Orașul a contribuit cu foarte puțin (13% din proiect), pentru că Patriarhia Română a fost cea care a restaurat Catedrala din Turnu Măgurele.

Scheletul de metal al turlei s-a construit jos, cu material luat din Combinat, și a fost urcat cu o macara adusă de la Timișoara.

Actualmente Catedrala beneficiază de un proiect de 5 milioane de euro din fonduri europene, obținut prin grija Pr. Prof. Dr. Marin D. Ciulei, aflat în faza de debut efectiv. Proiectul respectiv nu s-ar fi putut pune în practică, dacă la vremea aceea Catedrala nu ar fi fost restaurată.

Acatistele și alte poeme ale Fericitului Ieroschimonah Daniil Tudor [6]

Condacul II imploră ca Sfântul Dimitrie însuși să fie aproape de cel care vrea să îi rememoreze viața:

Ție, al nostru sfânt de țară, îți grăim cu glasul nou,
că flămânzi de vechi evlavii, din vremelnic îți tivim,
în găteală de lumină și de umbră, gândul tău.
Tu te fă duhovnicește un căuc, ca să sorbim
apa vieții ce se schimbă lapte-n spic, cuvânt în om,
și să stăm ne-ngăduiește în de-aproape raclii tale,
ca prin osul tău de-ales să slăvim pe Domnul-Domn.
Oasele tale să sune, ca niște sfinte cavale,
Râvna noastră nerostită și înfrânată-n lutul lenii.
Și-ntovărășind cu-avântul și tot tâlcul viața ta,
Toți, cu suflete înalte, alăute de smerenii,
Să suim, împărătește, cântul sfânt: Aliluia!

Apropierea de Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie e în măsură să îl înțelepțească și să îl lumineze pe cel care dorește să îi cânte viața prin intermediul acatistului. Fericitul Daniil insistă pe simbolismul instrumentelor muzicale: chiar oasele Sfântului devin „sfinte cavale” ce rezonează spre noi râvna lui dumnezeiască, în timp ce cântăreții se fac „alăute de smerenii”. E o muzică antifonică, responsivă. Rugăciunea Sfântului se împletește cu rugăciunea celui/ celor care îi laudă viața și faptele.

Remarc din nou măiestria Fericitului Daniil, capacitatea lui de a îmbina un tipar stilistic arhaic, al vechilor imnografi (caracterizat prin metaforism abundent), cu tendințele poeziei moderne. Rezultatul este unul ce respectă canoanele, pe de-o parte, iar pe de alta se înscrie în parcursul poeziei contemporane.

Un alt element de succes constă în Faptul că Fericitul Daniil reușește să fie original. El imită, cum spuneam, stilistica abundentă a imnografiei tradiționale ortodoxe, dar nu copiază metafore și figuri de stil din vechime, așa cum am văzut că procedează mulți alcătuitori de acatiste noi, în zilele noastre, care schimbă doar datele biografice de la un Sfânt la altul, reproducând, cu aproape imperceptibile modificări, și melanjând ceea ce au citit în alte acatiste.

Asemenea, căutând să se păstreze în ambianța poeziei moderne/ moderniste, Fericitul Daniil are o voce proprie, care nu se confundă cu a lui Arghezi, Ion Pillat, Voiculescu sau Radu Gyr.