Isaias, cap. 9, cf. LXX

1. Poporul, cel care merge în[tru] întuneric, vedeți lumină mare! Cei care locuiesc în pământul și [în] umbra morții, lumina va lumina pe[este] voi[1].

2. Pe cel foarte mult al poporului, pe care l-ai coborât în[tru] veselia Ta, și vor fi veseliți înaintea Ta ca cei care se veselesc la seceriș și [în] ce fel [sunt] cei care împart prăzile.

3. Pentru că a fost luat jugul cel care peste ei zace și toiagul cel de peste gâtul lor. Căci toiagul celor care cer l-a risipit Domnul, ca [în] ziua cea peste Madiam [Μαδιάμ].

4. Că[ci] vor întoarce toată mantia adunată [cu] viclenie și [tot] veșmântul [adunat] cu împăcare și vor voi de s-au făcut arși în foc [καὶ θελήσουσιν εἰ ἐγενήθησαν πυρίκαυστοι] [și vor voi ca mai bine să fie arși în foc].

5. Că[ci] Prunc s-a născut nouă [ὅτι Παιδίον ἐγεννήθη ἡμῖν] și Fiul [ni] s-a dat nouă [Υἱὸς καὶ ἐδόθη ἡμῖν], al Cărui început s-a făcut peste umărul Său. Și se cheamă numele Său: „Îngerul sfatului celui mare [μεγάλης βουλῆς Ἄγγελος]”. Căci Eu voi aduce pace peste stăpânitori și sănătatea Lui.

6. Mare [este] începutul Său [μεγάλη ἡ ἀρχὴ Αὐτοῦ] și păcii Sale nu este hotar [καὶ τῆς εἰρήνης Αὐτοῦ οὐκ ἔστιν ὅριον]. [Va sta] pe tronul lui David și Împărăția Sa [va ști] să o îndrepte pe ea și să o ajute pe ea în[tru] dreptate și în[tru] judecată de acum și într-u[n] veac de vreme. [Căci] râvna Domnului Savaot va face acestea.

7. Moarte a trimis Domnul în Iacov și a venit în Israil.

8. Și vor [va] cunoaște [aceasta] tot poporul lui Efrem și cei care locuiesc în Samaria cu semeție și [cu] inimă înaltă, zicând:

9. „Cărămizile au căzut. Veniți dar să cioplim pietre și să tăiem duzi și cedri și să ne zidim nouă înșine turn!”.

10. Și Dumnezeu îi va dărâma pe ei, pe cei care se ridică împotrivă pe muntele Sionului, și pe vrăjmașii lor îi va risipi.

11. Pe Siria, [cea] din răsăriturile soarelui, și pe ellinii [cei] din apusurile soarelui, pe cei care mănâncă pe Israil [cu] toată gura. Pe[este] toți aceștia nu s-a întors mânia [lui Dumnezeu], ci [este] încă mâna [Lui] cea înaltă.

12. Și poporul nu s-a întors până când [nu] a fost lovit și [până ce] pe Domnul nu l-au căutat.

13. Și Domnul a luat de la Israil capul și coada, pe cel mare și pe cel mic într-o zi.

14. Pe bătrân și pe cei care se minunează de fețe[2]: aceasta [este] începătura. Și pe Profet învățând cele fărădelege: acesta [este] coada.

15. Și vor fi cei care fericesc poporul acesta rătăcindu-i [rătăcindu-l] și îi rătăcesc ca să-i înghită pe ei.

16. Pentru aceasta în tinerii lor nu Se va veseli Dumnezeu și pe orfanii lor și pe văduvele lor nu le va milui, că[ci] toți [sunt] fărădelege și răi, și toată gura grăiește pe cele nedrepte. Pe[este] toți aceștia nu s-a întors mânia [lui Dumnezeu], ci [este] încă mâna [Lui] cea înaltă.

17. Și va fi arsă ca focul fărădelegea și ca iarba cea uscată va fi mâncată de foc. Și va fi arsă în desișurile dumbrăvii și va mânca împreună toate împrejurimile dealurilor.

18. Pentru mânia urgiei Domnului va fi ars tot pământul și poporul va fi ca ars de către foc. Omul pe fratele său nu îl va milui,

19. ci îl va abate întru cele de-a dreapta, că va flămânzi și va mânca din cele de-a stânga. Iar omul nu are să se sature mâncând cărnurile brațului său.

20. Pentru că va mânca Manassi [Μανασσῆ] al lui Efrem și Efrem al lui Manassi, că[ci] împreună vor înconjura pe Iudas. Pe[este] toți aceștia nu s-a întors mânia [lui Dumnezeu], ci [este] încă mâna [Lui] cea înaltă.


[1] Profeție despre întruparea Domnului. Care continuă și în celelalte versete ale capitolului.

[2] De fețele oamenilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *