Isaias, cap. 10, cf. LXX

1. Vai celor care scriu [cu] răutate [οὐαὶ τοῖς γράφουσιν πονηρίαν]! Căci, scriind, [cu] răutate scriu,

2. abătând judecata celor săraci, apucând judecata nevoiașilor poporului Meu, astfel încât a le fi lor văduva întru jaf și cel orfan întru pradă.

3. Și ce vor face în ziua cercetării[1]? Căci necazul vostru de departe va veni. Și către cine veți fugi [ca] să fiți ajutați? Și unde veți lăsa slava voastră,

4. [ca] să nu cădeți întru aducere? Pe[este] toți aceștia nu s-a întors mânia [lui Dumnezeu], ci [este] încă mâna [Lui] cea înaltă.

5. Vai assirienilor! Toiagul mâniei Mele și al urgiei [Mele] este în mâinile lor.

6. Urgia Mea o voi trimite întru poporul cel fărădelege și poporului Meu îi voi rândui să facă prăzi și jefuire și a călca în picioare cetățile și să le pună pe ele întru praf.

7. Dar el nu a gândit așa, iar [cu] sufletul nu s-a socotit așa, ci își va lăsa mintea lui[2] și [va voi] să nimicească cu totul nu puține neamuri.

8. Iar dacă are să-i zică lui: „Tu singur ești stăpânitor?”,

9. [atunci acesta va veni] și va zice: „[Oare] nu am luat țara de deasupra Babilonului și a Halanniului [Χαλαννη], [în] care a fost zidit turnul? Și [oare nu] am luat Arabia și Damascosul și Samaria?”.

10. [Iar în] ce chip le-am luat pe acestea în mâna Mea, [așa] voi lua și toate începuturile. Jeliți-vă cele cioplite [care sunteți] în Ierusalim și în Samaria!

11. Căci [în] ce chip am făcut Samariei și celor făcute de mâna ei, așa voi face și Ierusalimului și idolilor săi.

12. Și va fi, când Domnul are să sfârșească toate, făcând [acestea] în muntele Sionului și în Ierusalim, [că] va aduce peste mintea cea mare, [peste] stăpânitorul assirienilor și peste înălțimea slavei ochilor săi [καὶ ἐπὶ τὸ ὕψος τῆς δόξης τῶν ὀφθαλμῶν αὐτοῦ].

13. Căci [acesta] a zis: „[Cu] tărie voi face și [cu] înțelepciunea înțelegerii. Voi lua hotarele neamurilor și tăria lor o voi prăda și voi clătina cetățile locuite.

14. Și pe toată lumea o voi apuca [cu] mâna ca pe un cuib [καὶ τὴν οἰκουμένην ὅλην καταλήμψομαι τῇ χειρὶ ὡς νοσσιὰν] și ca pe [niște] ouă părăsite o voi lua. Și nu este care îmi va scăpa mie sau [care] să-mi grăiască mie împotrivă”.

15. [Oare] va fi mărită securea fără cel care taie cu ea? Sau va fi înălțat fierăstrăul fără cel care îl trage pe el? La fel, dacă cineva are să ridice toiagul sau lemnul.

16. Și nu [va fi] așa, ci Domnul Savaot va trimite întru cinstea ta necinste și întru slava ta foc arzând va arde.

17. Și lumina lui Israil va fi întru foc și [Domnul] îl va sfinți pe el întru foc arzător și [focul] va mânca precum iarba pădurii [în] ziua aceea.

18. [Și El] va stinge munții și dealurile și dumbrăvile și [focul] va mânca de la suflet [și] până la trupuri. Și va fi cel care fuge ca cel care fuge de la văpaia arzând.

19. Și cei care au rămas de la ei vor fi număr [καὶ οἱ καταλειφθέντες ἀπ᾽ αὐτῶν ἔσονται ἀριθμός] și Pruncul[3] îi va scrie pe ei [καὶ Παιδίον γράψει αὐτούς].

20. Și va fi în ziua aceea [că] nu va mai fi adăugat cel care a rămas al lui Israil, iar cei care s-au mântuit ai lui Iacov, nu numai nădăjduind or să fie peste cei care i-au nedreptățit pe ei, ci vor fi nădăjduind [cu] adevărul în Dumnezeul Cel Sfânt al lui Israil.

21. Și cel care a rămas al lui Iacov va fi spre Dumnezeu, [spre] Cel care este tare.

22. Și [chiar] dacă are să fie poporul lui Israil ca nisipul mării, rămășița lor [tot] va fi mântuită. Căci cuvântul săvârșind și scurtând întru dreptate.

23. Căci, cuvântul scurtând, Dumnezeu va face în toată lumea.

24. Pentru aceasta, acestea zice Domnul Savaot: „Nu te teme, poporul Meu, cei care locuiesc în Sion, de assirieni, că în toiag te va lovi! Căci Eu rană aduc peste tine [ca] să vezi calea Egiptosului.

25. Căci [mai e] încă puțin și se va potoli urgia [Mea] și mânia Mea peste sfatul lor”.

26. Și Dumnezeu va ridica peste ei rana lui Madiam [Μαδιάμ] în locul necazului și mânia Lui [în] calea cea dinspre mare, întru calea cea dinspre Egiptos.

27. Și va fi în ziua aceea [că] va fi luată frica Lui de la tine și jugul Lui de pe umărul tău, iar jugul va fi nimicit de pe umerii voștri.

28. Căci va veni întru cetatea Anghe [Αγγαι] și va trece întru Maghedo [Μαγεδω] și în Mahmas [Μαχμας] va pune vasele lui.

29. Și va trece valea și va veni întru Anghe. Frica o va lua pe Rama [Ῥαμά], [căci] cetatea lui Saul va fugi.

30. Fiica lui Gallim [Γαλλιμ], va auzi Lesa [Λαισα], va auzi Anatot [Αναθωθ].

31. S-a uimit Madevina [Μαδεβηνα], iar cei care locuiesc [locuiți] [în] Gibbir [Γιββιρ], mângâiați-vă!

32. Astăzi în[tru] cale să rămâneți. [Cu] mâna mângâiați-vă! Muntele, fiica Sionului, și dealurile, cei [care sunt] în Ierusalim.

33. Căci, iată, Stăpânul, Domnul Savaot, îi tulbură pe cei slăviți cu tăria! Și pe cei înalți [cu] semeția îi va zdrobi și pe cei înalți îi va smeri.

34. Și vor cădea cei înalți [cu] sabia, iar Libanosul împreună cu cei înalți va cădea.


[1] A judecății lui Dumnezeu.

[2] Va părăsi dreapta judecată a minții sale.

[3] Cu referire la Hristos.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *