Isaias, cap. 11, cf. LXX

1. Și va ieși toiagul din rădăcina lui Iesse [καὶ ἐξελεύσεται ῥάβδος ἐκ τῆς ῥίζης Ιεσσαι] și floarea din rădăcină se va ridica [καὶ ἄνθος ἐκ τῆς ῥίζης ἀναβήσεται][1].

2. Și Se va odihni în[tru] El Duhul lui Dumnezeu [καὶ ἀναπαύσεται ἐπ᾽ Αὐτὸν Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ], Duhul înțelepciunii și al înțelegerii [Πνεῦμα σοφίας καὶ συνέσεως], Duhul sfatului și al tăriei [Πνεῦμα βουλῆς καὶ ἰσχύος], Duhul cunoașterii și al evlaviei [Πνεῦμα γνώσεως καὶ εὐσεβείας].

3. Îl va umple pe El Duhul fricii lui Dumnezeu. [Căci] nu după slavă va judeca, nici după grai va mustra,

4. ci va judeca celui smerit judecată și îi va mustra pe cei smeriți ai pământului. Și va lovi pământul [cu] cuvântul gurii Sale și, în[tru] Duhul, prin buze, îl va omorî pe cel neevlavios.

5. Și mijlocul Său va fi încins [cu] dreptatea și coastele [Sale vor fi] învelite [cu] adevărul.

6. Și împreună va paște lupul cu mielul și leopardul împreună se va odihni [cu] iedul și vițelul, iar taurul și leul împreună vor fi păscuți și Copilul cel mic[2] îi va duce pe ei.

7. Iar boul și ursul împreună vor fi păscuți și împreună vor fi copiii lor, iar leul și boul împreună vor mânca paie.

8. Și Copilul cel prunc în găurile aspidelor și în culcușul cel al odraslelor aspidelor mâna Își va pune.

9. Și nu or să facă rău, nici nu or să poată să nimicească pe niciunul în muntele cel sfânt al Meu, că[ci] s-a umplut toată [lumea] împreună [ca] să cunoască pe Domnul, ca apa cea multă să acopere mările [ὡς ὕδωρ πολὺ κατακαλύψαι θαλάσσας][3].

10. Și va fi în ziua aceea rădăcina lui Iesse și Cel care se ridică a stăpâni neamurile. În[tru] El neamurile vor nădăjdui și odihna Sa va fi cinstea [omului].

11. Și va fi [în] ziua aceea [că] Domnul va adăuga să arate mâna Sa [ca] să râvnească pe rămășița cea rămasă a poporului, care are să rămână de la assirieni și de la Egiptos și Babilon și Etiopia și de la elamiteni și de la răsăriturile soarelui și de la Arabia.

12. Și va ridica semn[4] întru neamuri și îi va aduna împreună pe cei pieriți ai lui Israil, iar pe cei risipiți ai lui Iudas îi va aduna împreună din cele 4 aripi ale pământului [ἐκ τῶν τεσσάρων πτερύγων τῆς γῆς].

13. Și va fi ridicată râvna lui Efrem și cei vrăjmași ai lui Iudas vor pieri. Efrem nu va râvni pe Iudas, iar Iudas nu îl va necăji pe Efrem.

14. Și vor fi întinși în corăbiile celor străini de fel, marea împreună o vor prăda și pe cei de la răsăriturile soarelui și Idumea. Și pe Moab [Μωαβ] cel dintâi mâinile își vor pune, iar fiii lui Ammon [Αμμων] cei dintâi se vor supune.

15. Și Domnul va pustii marea Egiptosului și va pune mâna Sa peste râu [cu] Duh puternic [καὶ ἐπιβαλεῖ τὴν χεῖρα Αὐτοῦ ἐπὶ τὸν ποταμὸν Πνεύματι βιαίῳ] și va lovi 7 văi, astfel încât a trece [să treacă] el în sandale.

16. Și va fi trecerea celui care a rămas, a poporului Meu în Egiptos, și îi va fi lui Israil ca ziua când a ieșit din pământul Egiptosului.


[1] Toiagul și floarea fiind Hristos Domnul.

[2] Cu referire la Domnul Iisus Hristos.

[3] Ca apa cea multă a harului lui Dumnezeu să acopere mările popoarelor.

[4] Profeție despre Crucea Lui.