Rămâne să ne vedem. Poemul 70

Bunica stă de vorbă
pe telefon.
Stă de vorbă cu nepoata ei
cea guralivă și plină de viață.
A cărei veselie gâlgâie
în telefon.
Căci bunica,
în drum spre nepoata ei,
vorbește îndelung cu ea,
iar aceea îi spune despre bebele ei,
care nu ascultă de ea
și nu vrea să doarmă.
Mai aleargă prin casă,
țipă, se bucură,
după care mai vine la telefon
ca să vorbească cu bunica.
Iar bunica, pentru ca nu cumva
să piardă legătura,
stă cu telefonul la ureche,
în tăcere,
pentru ca nepoata ei să își
aducă aminte de ea și
să mai schimbe împreună
vreo două vorbe.
O așteaptă îndelung
pentru câteva banalități.
Dar bunica are timp,
are timp mult,
timpul iubirii ei,
pe care i-l dăruie nepoatei sale.
Pentru că timpul investit
în alții se înveșnicește.
Și bunica dorește să rămână
în sufletul nepoatei ei
ca o bucurie vie.