Rămâne să ne vedem. Poemul 71

Tinere,
ai un orgoliu prostesc!
Ai orgoliul
lipsei de experiență.
Pentru că nu știi cum este tristețea,
n-ai simțit boala,
nu știi cum este să simți moartea în
apropierea ta.
Te crezi nemuritor
și de aceea greșești.
Te crezi nemuritor
și de aceea pierzi timpul.
Și tu crezi că o să ai timp
pentru toate lucrurile
pe care le vrei…
Însă timpul e limitat!
Timpul e dat în dar
și tu trebuie să îl dai înapoi
Celui care ți l-a dat.
Tinere,
pierzi timpul prostește!
Și eu cunosc tinerețea…
Tinerețea cu idealuri,
tinerețea cu pierderi de timp,
tinerețea care se crede veșnică.
Dar nu suntem veșnici!
Murim degrabă…
Și dacă crezi că e altfel,
e numai o problemă de timp…

Did you like this? Share it:

2 comentarii la „Rămâne să ne vedem. Poemul 71”

  1. Doamne ajuta Parinte Dorin! Tinerii nu stiu ce mare nefericire e sa crezi ca stii si poti multe si sa te vezi mai tarziu cat de slab si neputincios esti. E si asta o sursa de multe frustrari a… adultilor. Binecuvantati Parinte!

    1. Da, e o sursă de multă nefericire, Domnule Luca! Dumnezeu să vă întărească și să vă bucure în tot lucrul cel bun! Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *