Marin Sorescu. Neparodiantul, neironicul, neludicul [68]

Și iarăși un poem despre moarte: „Mâna devine mai țeapănă/ Decât trupul./ Trupul mai țeapăn/ Decât patul./ Patul mai țeapăn decât casa./ Casa mai țeapănă decât drumul./ Drumul mai țeapăn decât norul./ Norul mai țeapăn decât cerul./ Și tot așa, până când nu mai știi/ Despre ce era vorba./ Moartea pesemne/ Nu-i altceva” (În depărtări).

Sorescu aruncă o privire „în depărtări”, spre fenomenul a cărui perspectivă îl înfioară adesea. Repetiția adjectivului „țeapăn”, la gradul comparativ de superioritate – „mai țeapăn” –, creează impresia de acumulare, de escaladare a unor trepte interioare ale sentimentului de frică, până la teroare.

Moartea – care de obicei, în textele literare, e dinamică și agresivă – aici e reprezentată prin caracteristica nemișcării totale, a înțepenirii. E poate aspectul ei cel mai șocant, atunci când omul viu încearcă să regăsească persoana cunoscută în cel care zace „țeapăn”. Mintea nu poate accepta transformarea produsă, pentru că personalitatea umană stă în capacitatea de a fi activă și de a se manifesta ca atare.

De aceea, înțepenește mai întâi „mâna”, pentru că ea este imaginea atotcuprinzătoare, paradigmatică, a tot ceea ce înseamnă a face, a fi activ, a fi persoană vie și creativă, dinamică.

În poezia lui Sorescu, înțepenirea nu se manifestă doar la nivelul trupului, ci afectează toate elementele din jur cu care persoana a venit în contact, pe care personalitatea celui adormit le-a aspirat în conștiința sa, cu care a interacționat afectiv.

E o idee pe care am găsit-o expusă de poet în mod repetat, în mai multe poezii: omul e un univers întreg și totodată fiecare individ e un unicat: când moare, ia cu sine și felul lui de a privi lumea, de a iubi, de a înțelege. De aceea, odată cu trupul, înțepenește și patul, și casa, și drumul, și cerul: ambianța domestică și cosmică a celui ce trece la cele veșnice.

Sensibilitatea lui Sorescu e foarte mult înrudită cu a lui Arghezi, care a fost la fel de mult mișcat de procesul acesta lent al imobilizării pe care îl provoacă moartea, prin care omul e demobilizat din activitatea sa zilnică terestră…

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *