Isaias, cap. 17, cf. LXX
1. Cuvântul împotriva Damascosului: „Iată, Damascosul [Δαμασκὸς] va fi ridicat dintre cetăți și va fi întru cădere!
2. Părăsit întru veac întru patul turmelor și odihnă, și nu va fi cel care îl prigonește.
3. Și nu va mai fi tare [ca] să-l scape pe Efrem și nu va mai fi împărăția în[tru] Damascos și rămășița sirilor [a sirienilor] va pieri. Căci tu nu [ești] mai bun decât fiii lui Israil și [decât] slava lor, acestea zice Domnul Savaot.
4. În ziua aceea va fi părăsirea slavei lui Iacov [ἔκλειψις τῆς δόξης Ιακωβ] și cele mai grase ale slavei sale vor fi cutremurate [se vor cutremura].
5. Și va fi [în] ce chip are să adune cineva secerișul stând și sămânța spicelor în brațul său are să secere. Și va fi [în] ce chip are să adune cineva spicul în valea cea tare.
6. Și are să rămână în ea paiul. Sau ca boabele de măslin, două sau trei pe vârf atârnat[e], sau patru sau cinci pe ramurile lor are să rămână, acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil.
7. [În] ziua aceea, omul va fi nădăjduind în Cel care l-a făcut pe el, iar ochii săi întru Cel Sfânt al lui Israil vor privi.
8. Și nu or să nădăjduiască în altare[1] și nici în lucrurile mâinilor lor[2], pe care le-au făcut degetele lor, și nu vor vedea pomii lor[3] și nici urâciunile lor.
9. [În] ziua aceea cetățile tale vor fi părăsite, [în] ce chip au părăsit amorreii [οἱ αμορραῖοι] și eveii [ευαῖοι] de la fața fiilor lui Israil, și vor fi pustii.
10. Pentru că L-ai lăsat pe Dumnezeu, pe Mântuitorul tău, și de Domnul, de ajutorul tău, nu ți-ai adus aminte. Pentru aceasta vei sădi plantă necredincioasă și sămânță necredincioasă.
11. Iar [în] ziua [în] care ai să sădești, vei fi rătăcit [vei începe să rătăcești]. Iar dacă dimineața ai să semeni, va înflori întru seceriș [în] care zi vei primi moștenire și ca tatăl omului vei împărți moștenirea fiilor tăi.
12. Vai, mulțimea neamurilor celor multe! Ca marea învălurindu-se: așa veți fi tulburați [așa vă veți tulbura]. Iar spatele neamurilor celor multe ca apa va răsuna,
13. ca apa cea multă. Neamurile cele multe [vor fi] ca apa cea multă, [cu] tărie copleșind. Și îl va blestema pe el și departe pe el îl va prigoni, ca praful plevei împrăștiindu-se înaintea vântului și ca pulberea roții viforul purtând.
14. Jalea va fi către seară, înainte de dimineață, și nu va [mai] fi. Aceasta [este] partea celor care v-au jefuit pe voi și moștenirea celor care v-au moștenit pe voi.
[1] Închinate zeilor.
[2] Nici în idoli.
[3] Închinați zeilor.