Rămâne să ne vedem. Poemul 73

Episcopul
îl întreabă pe tânăr
cum și-ar dori să fie
prietena lui.
Și tânărul,
ca toată lipsa de experiență,
îi spune: „să fie înaltă…
și cu inimă bună…”.
Probabil și-ar mai fi dorit
el să adauge,
dar fusese luat prea din scurt,
și audiența l-a timorat.
Că atunci când a vorbit
despre înălțime,
s-a cam râs în audiență,
dar când a fost cu inima bună,
lumea a aplaudat,
ca și când cu un singur
organ sănătos s-ar face
primăvară.
Numai că specificațiile
în materie de fete/ femei
trebuie să fie ultra exacte.
Nu poți să spui așa,
într-o doară, unu, două,
trei motive,
pentru ca ea să cadă pe spate.
Ci, dimpotrivă, când e
discuția despre sexul feminin,
trebuie să scrii proză,
multă proză,
și să înșiri acolo toate motivele
pentru care o fată poate căsca,
iar o femeie poate să te creadă
bun de prost.
Căci ce înseamnă, dragul meu,
„înaltă”?
Înaltă până la tavan?!
Înaltă până la Dumnezeu?!!
Tot mai înaltă?!!!
Înaltă în mintea ei sau în realitate?
Înaltă pe tocuri sau în operă?
Înaltă în fidelitate
sau în perversitate?
Iar dacă intrăm la discuția despre
organele interne…
ale femeii,
atunci
trebuie să ni le dorim
pe toate bune,
pe toate sănătoase,
pentru ca să nu stăm mai mult la spital
decât acasă.
Tânărul, bineînțeles, vrea…
ce nici el nu știe
prea bine.
Cum, de altfel, și tânăra vrea…
lucruri de care nu se știe capabilă.
Amândoi cred că pot,
cred că vor, cred că le trebuie,
și iubirea lor e o formă de discriminare,
e o formă de separare fățișă
de ceilalți,
pentru ca să se întâlnească iluzia
din capul lor
cu realitatea.
Numai că realitatea
nu constă în ceea ce ne place,
ci în cine sunt cei de
care noi ne îndrăgostim.
Iubirea e un risc maxim,
pentru că te întâlnești
cu cine nu te aștepți.
Iubirea e o neașteptare,
pentru că celălalt va face
efortul de-a te iubi atât cât dorește
și pentru cât dorește.
Dacă ai o imagine în mintea ta
despre fata sau femeia
de care ai nevoie, atunci e
o iluzie puerilă oricât
de perfectă ți-ar părea.
Pentru că iubirea apare
între două necunoscuturi,
care au nevoie de un dialog continuu
și imprevizibil,
iar ea, această iubire,
e vie cât cei doi luptă pentru ea
într-o alergare continuă.
Ea, iubirea ta,
nu trebuie să fie frumoasă,
nici înaltă,
nici tânără,
nici de bani gata,
nici
și nici
și nici…
ci atunci când va fi,
dacă lupți pentru ea,
aceasta va fi unica ta
iubire,
care nu seamănă cu nicio
poveste
și cu niciun sfat
și cu niciun film
și cu niciun moft,
pentru că e un univers în doi
despre care nimeni nu știe nimic.
Și dacă minunea aceasta
se petrece cu harul lui Dumnezeu,
atunci e o taină în doi
pe care nimeni n-o poate explica
în locul nostru.