Rămâne să ne vedem. Poemul 74

Demagogul își alege cuvintele,
el crede că le alege bine,
dar își lasă dracii la vedere.
Da, o mică scăpare
neintenționată!…
Și-i lasă în voce, și-i lasă în ochi,
ți-i vâră în sufletul tău
în graba de a-și dovedi superioritatea,
pentru că el crede că a rezolvat totul,
că nimeni nu s-a prins
că el este doar o biată flașnetă
a intereselor Iadului.
Demagogul nu bagă mâna în buzunar!
Ar fi o risipă de orgoliu milostenia.
Se lasă pentru mai târziu,
pentru de după moarte,
când lucrurile sunt deja clare.
El are multe nume,
toate falimentare!
Dacă are un interes cu tine
nu va ezita să te sune, să te roage,
să te invite, să te ceară.
Apoi se va face tăcere în jurul tău,
ca o gheață pe care niște copii
vor să vadă cât de ușor
li se rup oasele.

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *